La câteva zile după clasarea Dosarului Revoluției, generalul(r) Iulian Vlad, ultimul șef al Securității, a vorbit la Târgu Jiu despre evenimentele din decembrie 1989.

Iulian Vlad a participat, alături de col.(r) Filip Teodorescu, gen (r) Vasile Mălureanu dar și de alți invitați, la simpozionul organizat de Universitatea Constantin Brâncuși, cu tema:  „1989 Adevăr şi manipulare”.

În vârstă de 84 de ani, Iulian Vlad a vorbit pentru prima oară despre evenimente, în afara depozițiilor oficiale făcute cu ocazia proceselor care i s-au intentat și în urma cărora s-a ales cu o condamnare de 25 de ani de pușcărie, dintre care a executat patru.

În cadrul alocuțiunii sale, generalul Vlad a afirmat că el și generalul Ștefan Gușă, pe atunci Șeful Statului Major General, au împiedicat o baie de sânge. Fostul șef al DSS a mai spus că scenariul pus în practică în România, trebuia să ducă la o confruntare între Armată și Securitate.

"„S-a intenţionat şi ar fi fost o crimă fără precedent, cu urmări nebănuit de mari, cu vărsare de sânge ca niciodată, dacă între Armată şi forţele Securităţii s-ar fi iscat un conflict, dacă trăgeau unii împotriva altora. Încercări s-au făcut, iar unele au fost chiar reuşite, cum ar fi cazul de la Otopeni, în care au murit zeci de copii, de tineri, abia încorporaţi, în luna noiembrie, în Armată. Au fost, pur şi simplu, măcelăriţi", a spus el.

Un astfel de episod s-a reușit la Otopeni, acolo unde au fost uciși zeci de tineri.

"A fost vorba și de nechibzuința unui comandant care răspundea de paza aeroportului, dar cel mai mare rol l-a jucat diversiunea. Imaginați-vă ce s-ar fi putut întâmplat, dacă această diversiune s-ar fi generalizat. S-au mai încercat și prin alte locuri și toate au avut aceleași trăsături, dar spre cinstea și onoarea generalului Gușă, un militar și un patriot desăvârșit, a făcut cu cinste față responsabilităților uriașe", a declarat Iulian Vlad.

În ceea ce privește pe cei care au luat puterea în 1989, generalul Iulian Vlad susține că erau în aceeași grupare, din care el și generalul Ștefan Gușă nu făceau parte.

"Atât generalul Gușă, care pentru memoria lui, cu toții îi suntem datori, pentru că a fost un foarte bun patriot, un mare român, cât și subsemnatul nu făceam parte din ceea ce se proteja și mai târziu s-a numit «Cupolă» de către unii sau «Conspirație» de către alții sau câte alte denumiri. Noi, în zilele acelea de început, ne-am făcut pur și simplu datoria de pe funcțiile pe care le aveam. Generalul Gușă era șef al marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, șef al Departamentului Securității Statului, cealaltă forță armată a statului, pe care o avea țara atunci. Puterea armată era în mâinile noastre. Evident, cei care au fost mai apoi beneficiarii puterii la care pe noi nu puteau să ne asocieze, pentru că nu făceam parte din același grup. Noi ne-am îndeplinit misiunile și îndatoririle funcțiilor pe care le aveam. Pe cale informativă se întrevăzuse posibilitatea unor provocări care ar fi determinat o vărsare de sânge fără precedent și, apoi, știți ce s-a proferat la posturile de radio și la televiziune. Trebuia să ţinem în frâu această forță de apărare a statului. Am făcut-o în chipul cel mai conștient", a declarat Iulian Vlad, conform Gorj-Domino.

În ceea ce privește represiunea, generalul Vlad afirmă că în 22 decembrie, în centrul Bucureștiului se aflau aproape 2.000 de securiști înarmați, care puteau să-l protejeze pe fostul dictator. Acesta spune că Nicolae Ceaușescu a fost informat de către Securitate până în momentul în care a luat decizia să părăsească Comitetul Central.

"„Instituţia pe care am coordonat-o i-a prezentat şefului statului informaţii în flux continuu până în momentul în care a luat hotărârea să plece din sediul Comitetului Central. Nu putea să mai rămână în faţa Comitetului Central, pentru că în faţa sediului e o piaţă imensă, care se numea cândva Piaţa Palatului, iar acum Piaţa Revoluţiei. Piaţa aceea a devenit, în câteva ore, neîncăpătoare, pentru că, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, mase imense din zonele industriale ale Capitalei, la care s-au ataşat alţi mulţi cetăţeni, s-au îndreptat către această agoră.   Ceauşescu nu mai putea să rămână acolo, în sediul Comitetului Central. În zona care se circumscrie, între bulevardul Magheru, b-dul Bălcescu până la Universitate, pe strada Edgar Quinet, pe strada Regina Elisabeta şi bulevardul Brezoianu, care urcă spre strada Ştirbei Vodă şi se întoarce spre est, spre partea Hotelului Athene Palace, în spatele Ateneului Român, în această zonă eu aveam dispusă forţa unei brigăzi, care este o mare unitate, cu tot armamentul de luptă, pentru că deja se dăduse decretul de mobilizare generală şi toate unităţile erau mobilizate pentru război. În afară de asta, în cadrul intern, dar care urma traseul celui dintâi, adusesem actuala Academie „Alexandru Ioan Cuza" a Ministerului de Interne, al cărei comandant fusesem un anumit număr de ani, iar această funcţie mi-a plăcut cel mai mult, pentru că sunt dascăl ca meserie de bază. Acolo, mai erau 700 de elevi, cu armamentul din dotare şi cu alt nivel de instruire decât al soldaţilor, dar şi 200 de ofiţeri. Aproape că nu se putea să treci de oamenii aceştia.

În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, la ora 8.00 şi câteva minute, eu mă aflam de câteva zile la Comitetul Central, de unde nu mai putea pleca vreun obiectiv la minister. I-am chemat la ordin pe şefii Statelor Majore de la cele două unităţi: şeful Şcolii militare de Ofiţeri, colonelul Gheorghe Novăcel, şi pe şeful Statului Major al Trupelor de Securitate, colonelul Pavelescu, care comandau forţele acestea, şi le-am comandat să se retragă din dispozitiv în ordine desăvârşită şi să se întoarcă la unităţile de origine. Toată masa de oameni în uniformă, înarmaţi, pregătiţi să tragă la ordin, s-a retras. Masa aceea imensă s-a îndreptat spre Piaţa Palatului şi nu a mai avut niciun obstacol în cale. S-a deplasat liber în Piaţa Palatului şi, în această situaţie, Ceauşescu nu mai putea rămâne", a spus el.

Ceaușescu a dat ordin să se deschidă focul contra manifestanților care voiau să intre în Comitetul Central. Clădirea era înțesată cu sute de securiști, care dacă ar fi îndeplinit ordinul fostului președinte, ar fi făcut un carnagiu.

"În sediul Comitetului Central, la acea oră erau până la aproape câteva sute de ofiţeri ai Direcţiei de Securitate, înarmaţi cu cele mai bune arme din dotarea infanteriei, pistolete, automate, puşti mitralitere ş.a.m.d., dar uşile s-au deschis tot la ordinul pe care l-am dat. Ce trebuia să facem în momentul acela? Să fi pus puşca pe mulţime aceea, atunci ar fi căzut cum cad palele de grâu în faţa secerătorilor. Nu era posibil. Aşa ceva nu aş fi făcut niciodată şi nu am făcut niciodată. Sunt şi astăzi guri care spun că generalul Vlad a trădat. Eu nu am trădat. Eu am jurat credinţă poporului român şi patriei mele. Era cel mai simplu lucru să dau un ordin din două cuvinte, «Ordon, trageţi!», şi ar fi căzut ca spicele de grâu. Ar fi fost bine? Eu socotesc că nu e bine şi aceasta a fost, este şi va rămâne convingerea mea pe viaţă", a conchis el.