Publicația Adevărul, prin vocea Ramonei Ursu, jurnalist specializat în subiecte dure și controversate, a declanșat o campanie furibundă împotriva liderului Marian Munteanu, acuzându-l de colaborare cu Securitatea comunistă.

În trei articole - până la momentul când scriu aceste rânduri - postate de jurnalista Ramona Ursu pe Blogurile Adevărul, sunt prezentate diferite momente ale presupusei relații de colaborare dintre Marian Munteanu și Securitate, relație care l-ar fi transformat pe viitorul lider al Pieței Universității în sursa "Ioan".

Tehnica jurnalistică - manipulare, dezinformare sau doar marketing? - prin care Ramona Ursu își prezintă probele în susținerea afirmațiilor sale, are ca scop amplificarea scandalului, trezirea și creșterea interesului cititorilor, orientarea subiectului spre momentul culminant în care probabil că vor fi aruncate cele mai imporante documente care să confirme fără tăgadă, conform viziunii jurnalistei,  teza că Marian Munteanu a fost turnător la Securitate.

Cronologic, încă din primul articol - EXCLUSIV Marian Munteanu, sursa „Ioan” a Securității: liderul „golanilor” din Piața Universității urmărea profesori și studenți străini. S-a lepădat și de Țuțea - jurnalista Ramona Ursu prezintă un fragment dintr-un presupus angajament de colaborare care ar fi fost semnat de Marian Munteanu:

Rămâne însă bizar faptul că Ramona Ursu nu prezintă fotocopia documentului original prin care Marian Munteanu ar fi acceptat colaborarea cu Securitatea. Păstrează Ramona Ursu această fotocopie pentru "lovitura de grație", pentru publicarea într-un articol final, care să cuprindă fotocopiile tuturor documentelor care atestă calitatea de turnător la Securitatea a lui Marian Munteanu?

În al doilea articol pe subiectul "Marian Munteanu turnător la Securitate" - Cum s-a dezis Marian Munteanu de Țuțea și de „ideile lui nocive”. Spovedania completă în fața „săgeților” lui Ceaușescu - jurnalista Ramona Ursu prezintă două "declarații" date de Marian Munteanu (nu se știe dacă la Securitate, Partid sau Miliție) în care acesta prezintă detalii despre relația sa cu Petre Țuțea, persoane care frecventau întâlnirile cu marele filosof, ideile principale promovate de Țuțea, opiniile lui Marian Munteanu despre afirmațiile lui Țuțea etc. 

Iarăși, lipsește fotocopia documentului, dar mai gravă este modalitatea în care Ramona Ursu interpretează documentul: transformă niște declarații - care pot să fie făcute din frică, sub presiune ori pentru a masca lucruri mult mai grave despre Petre Țuțea - în note informative ale unei surse a Securității. 

În al treilea articol dedicat subiectului - Traseul scurt al Securității spre Marian Munteanu. Întâlniri-cheie care au dus la semnarea „pactului" cu Ioan - jurnalista Ramona Ursu revine cu o detaliere a unor "documente" de care amintește în primele două articole și aproape că eșuează în "metoda tabloid", adică se citează pe ea însăși pentru a-și susține afirmațiile, cu trimiteri la articolele anterioare.

Din textul unui document prezentat în articolul respectiv reiese că durata "colaborării" lui Marian Munteanu cu Securitatea a fost extrem de scurtă: din martie 1988, când ar fi semnat angajamentul de colaborare, până în martie 1989, când Securitatea decide "încetarea legăturii cu numitul Munteanu Marian D T", recrutat ca persoană de sprijin și care între timp devenise membru al PCR. Totodată, este importantă, dacă se va dovedi că Marian Munteanu a avut contacte cu Securitatea, definirea clară a calității lui de "persoană de sprijin" și dacă această calitate îl pune pe Marian Munteanu pe "lista neagră" a indivizilor care au susținut dictatura comunistă, colaborând benevol și din oportunism cinic cu Securitatea.

Într-un ultim efort de a escalada scandalul, jurnalista Ramona Ursu semnează, alături de o altă colegă de redacție, un articol - Miron Cozma, „băiatul rău” din Piața Universității, despre Marian Munteanu, „Ioan” al Securității: „Să-l ferească Dumnezeu să dea ochii cu mine!" - în care se face apel la... liderul minerilor, Miron Cozma (!), alintat ca "băiatul rău" din Piața Universității, acolo unde minerii au umplut de sânge zeci de studenți și inclusiv pe Marian Munteanu l-au bătut până l-au băgat în spital.

Dacă cele trei articole citate încă pot fi considerate o încercare de demascare a unui colaborator al Securității - vor fi însă confirmate abia după ce Ramona Ursu va prezenta și probele materiale - acest ultim articol, cu Miron Cozma "vedetă" și "judecător moral", descalifică demersul. Cum să aduci în argumentația despre colaborarea cu Securitatea a lui Marian Munteanu, pe unul dintre indivizii care au aruncat România în pragul dezastrului și au blocat democratizarea țării, prin efectele mineriadelor, pentru cel puțin un deceniu?

***

Nu doresc să-l apăr pe liderul Marian Munteanu, cum nu doresc nici să-l acuz. Am însă puternica dorință ca subiectul "Marian Munteanu turnător la Securitate" să fie lămurit cât mai curând și cu probele pe masă.

Prin urmare, pe de o parte, jurnalista Ramona Ursu are datoria de onoare și obligația deontologică de a prezenta imediat probele materiale care dovedesc colaborarea lui Marian Munteanu cu Securitatea, iar pe de altă parte, Marian Munteanu are datoria să solicite de la CNSAS, conform procedurilor în vigoare, documentele care să dovedească faptul că nu a fost colaborator al Securității. 

Orice altă cale - "dezvăluiri" de tabloid, cum tinde să eșueze Ramona Ursu în demersul ei ori refuzul de a discuta subiectul, pe motiv că acuzațiile sunt doar niște manipulări vechi aruncate pe piață de răuvoitori, cum se apără Marian Munteanu - este extrem de nocivă pentru agora românească.

Da, într-o lume normală, persoana care face niște acuzații trebuie să facă aducă probe în susținerea lor, iar cel acuzat nu este obligat să se dezvinovățească dacă se aduc împotriva lui doar vorbe, fără probe. Însă noi trăim în România - o țară în care principalele instituții de presă sunt deținute de patroni penali, care au fraudat zeci de milioane de euro din avuția națională, o țară ai cărei cetățeni își aleg primar un individ aflat în arest preventiv, o țară în care procurorii anti-corupție au ajuns să fie singurul și ultimul mecanism de exorcizare a clasei politice corupte și trădătoare. 

Prin urmare, Marian Munteanu trebuie să facă excepție de la regula normalității și să contribuie la clarificarea situației. Scandalul "Marian Munteanu turnător la Securitate" are o miză foarte mare, anume renașterea unei mișcări politice naționale, independente de influența marilor corporații multinaționale și de interesele geopolitice pe care le au și le promovează în reguinea noastră, cu cinism și cruzime, marile imperii SUA și Rusia.

Marian Munteanu și-a asumat un astfel de demers. Dacă este nevinovat în relația cu Securitatea, atunci vom spune că această mișcare politică națională deranjează interese mari și mercenarii din presă își fac datoria de a compromite, pe orice cale, unul dintre liderii principali. Dacă Marian Munteanu este vinovat și a colaborat ca turnător cu Securitatea, atunci vom spune iarăși că această mișcare politică națională deranjează interese mari și că sistemul a reușit să manipuleze situația, promovând printre liderii principali ai mișcării, un individ compromis, un turnător, un trădător pe care, la momentul potrivit, l-au arătat în adevăratul său chip, pentru a compromite astfel, încercările de renaștere a unei forțe politice naționale și loiale intereselor Națiunii Române.

Rămânem în așteptare. Mult timp nu mai este și ne vom lămuri...