Cu ochi la fondurile europene pierdem din vedere transferul activelor, cedarea suveranității și migrația elitelor profesionale. 

Propaganda pro-europeană, progresistă, umanistă, pro-diversitate și ce mai vreți încearcă să ne convingă că Romania e pe calea cea bună, beneficiar net al fondurilor europene și în curând, datorită diferentialului  de creștere economică, va prinde din urmă media UE la nivel de trai. În timpul asta petrolul a plecat de mult, distribuțiile de energie l-au urmat împreună cu jumătate din terenul arabil, pădurile ne fac cu mâna din goana tirurilor. Importăm mai mult decât exportăm chiar și în ceea ce privește produsele agricole și alimentare, crema specialiștilor a plecat de mult împreună cu micii meseriași care au găsit salarii mai atractive în Vest, s-au integrat în comunităților respective iar din a doua generație legătura lor cu țara se va rupe, implicit fluxul remiterilor se va subția considerabil.

Cum vom ajunge totuși să ne apropiem măcar de nivelul de trăi al europeanului mediu dacă nu mai avem o economie care să susțină creșterea, dacă nu avem venituri apropiate de ale acestuia cu care să impulsionăm cererea și să dezvoltăm măcar serviciile dacă producția e moartă și îngropată? Investitorii străini vin aici pentru salariile mici și presează ca acestea să rămână așa, veniturile reduse nu pot impulsiona o economie precară, iată un cerc vicios imposibil de spart. Statul nu are resurse să facă investiții convenționale și se insistă obsesiv cu privatizările în schimb investim în tehnică militra secon-hand "pentru a contracara politica agresivă a Rusiei” și găzduim și un scut pentru... a-i proteja pe alții, timp in care ne-am transformat noi in țintă. 

Știu, fondurile europene. O modalitate ocolită prin care companiile străine primesc finanțări de la guvernele din țările de origine (se mai aude ceva de scandalul EADS?), un păienjeniș de cerințe birocratice pentru a bloca liniile de finanțare cu scuza ca e din vina solicitantului, praf in ochi pentru a nu observa diferențele de tratament-când un fermier român primește jumătate din subvențiile celui  german ați vrea să avem mărfuri românești prin hipermarketuri? Tare aș vrea să știu cum se negociază cu producătorul francez prin raportare la obligațiile impuse celui român la Carrefour, sau cu cel belgian vs cel român la Mega Image. Nu știm însă nimic despre asta, înghițim în sec și mușcăm cu poftă din roșia de plastic cumpărată de la Lidl (nicio legumă nu e românească acolo!).

"Suntem săraci dar măcar suntem liberi și demni”. Sună ridicol nu? Nu mai suntem liberi pentru că România nu mai e un stat suveran. Legislația europeană are prioritate în față celei interne, directivele de la Bruxelles trec inaintea hotărârilor de Guvern, guvernanții noștri sunt funcționari europeni șterși dar slugarnici. Nu mai suntem liberi pentru că suntem tot mai înglodați în datorii. Am pornit de la zero în 1989 și am ajuns în numai 25 de ani la jumătate din datoriile celor mai înglodate țări europene, ca procent din PIB. Și ne împrumutăm în continuare și facem concesii FMI și investitorilor în contul sumelor primite prin noi privatizări și oferim aprobări umile prin înaltele foruri din care facem parte decorativ. Pe plan personal suntem la fel de datori iar încercările timide de a mai ușura cumva soarta debitorilor se lovesc de reacții acide din partea ambasadelor, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene, experților din toate comițiile posibile și, bineînțeles, întâmpinăm toată împotrivirea de care "independența” BNR e în stare. Creditul și cele câteva pungi de dezvoltare (București, Cluj, Timisoara, parțial Constanța, Brașov și Iași-zone care au beneficiat si de efectul retrocedarilor de calitate) întrețin iluzia bunăstării relative (prin raportare la Epoca de Aur) în care ne complacem.

Ce cuprinde agenda publică în timpul asta? Pe noi de preocupă plagiatele, anticomunismul, diversitatea moravurilor și independența DNA. O independența tocmai bună să asigure jupuirea unora și imunitatea altora și să țină toată clasa politică la un nivel de obediență rezonabil. Se bate atâta șaua pe independența DNA să înțeleagă iapa că starea deplorabilă în care am ajuns este din cauza hoției politicienilor autohtoni care au băgat mâna în banul public și nu vânzării țării la bucată. Dacă măcar ar fi vorba doar de furt din banul public...Banii aia s-ar întoarce în economie, ar fi aruncați pe vile cu piscine și fripturi dar dividendele care iau calea străinătății nu se mai întorc așa cum nu se mai întorc activele vândute pe nimic în posesia statului. Se vorbește mai mult despre familiile homosexuale, dreptul la diversitate și adopțiile în comunitățile LGBT decât despre interesele țării pe termen lung și faptul că economia românească este nesustenabilă.

Am parcelat și ne-am vândut țara (dar avem mall-uri!), am renunțat la independență (nu și la independența BNR!), la demnitate și suntem pe cale să tragem repede sub preș specificul național, cam  "necomercial” și ăsta pentru un pumn de oglinjoare (apartenența la marea famillie instituțională europeană), mărgele colorate (călătoriile fără pașaport, cultura de consum) și arginți câștigați cu greu ca vidanjori, infirmiere și căpșunari. Suntem atât de încântați la fiecare ieșire afară încât nici nu mai observăm că în țară e din ce în ce mai greu să respiri, să mănânci pe banii tăi și să te întorci cu inima ușoară.

 

Somn ușor România! Ne vom culca pe urechea speranței că încă e bine pentru noi chiar dacă alții (majoritatea) o duc prost, că putem găsi o soluție prin care să ne îmbunătățim situația personală, un șpil, o învârteală, că dracul nu e chiar atât de negru si asta până când vom da ochii cu el în persoană. Numai că atunci va fi cam greu să ne fofilăm căci ne-am legat în tot acest timp bolovani de picioare cu aerul că ne-am ales cu incălțări la modă.