ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Să-i decădem din drepturile părintești pe cei care nu-și vaccinează copiii”, susține premierul Tudose. Decăderea asta nu-i ca debranșarea de la gaze dacă nu-ți plătești factura. Numai instanța judecătorească poate să decadă un părinte din drepturile părintești. Și doar în baza unor probe. Ȋn cazul unui copil nevaccinat, proba „relelor tratamente” ar putea fi îmbolnăvirea gravă a celui mic și internarea lui în spital. Moment în care statul intervine, civilizat, cu flori și portocale, și-i ia părintele de alături. E uman, nu? Să pedepsești în plus copilul pentru că tu, autoritate pusă și plătită să facă legi, n-ai găsit o altă soluție...

E „decăderea din drepturile părintești” doar un bau-bau pentru părinții care nu vor să-și vaccineze copii? Binele cu forța înseamnă comunism. Sau Barnevernet. Să aplicăm deci, aceeași măsură și pentru părinții care și-au vaccinat copiii, iar cei mici au făcut reacții adverse grave, ce necesită internarea în spital. Nu e același lucru? Și în acest caz, ca și în cazul refuzului vaccinării, decizia părintelui a pus „în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului”.

Dar statul nu vrea să vorbească despre eventualele reacții adverse ale vaccinurilor, despre dezdăunarea celor afectați, așa cum se întâmplă peste tot în lumea civilizată, despre vaccinurile aduse în România din Kazahstan sau, mai nou, din Coreea de Sud (72.000 de doze de vaccin hepatitic B). Întrebat dacă și la vaccinuri ar putea exista „un dublu standard”, ca în cazul alimentelor aduse din vest, Tudose a spus azi: „Vreau să cred că nu se poate așa ceva”.

Premierul vrea să credă. Noi vrem să-l credem. Statul vrea doar să înțepe. Iar modul în care pune problema, nesincer și de pe poziții de forță, este principala cauză pentru care unii părinți refuză vaccinarea.

Ȋnsă nu din cauza acestor refuzuri avem o acoperire vaccinală de cca 80% la nivel național. Ci pentru că, în România anului 2017, există 43.449 de copii cu vârsta între 9 luni și 9 ani neînscriși la vreun medic de familie. Copii nevăzuți de doctor, nici când sunt sănătoși, nici când sunt bolnavi. Ȋn România e o criză reală de medici de familie, dar nimeni nu vorbește despre asta. Așa cum nu se vorbește despre condițiile din spitale, de imposibilitatea de a izola pacienții contagioși și de copiii internați cu enterocolită și externați cu rujeolă.

Aplicând aceeași măsură, n-ar trebui să-i decădem din dreptul de a guverna pe cei care nu asigură nici măcar copiilor dreptul constituțional la ocrotirea sănătății?

Povestea cu refuzul părinților de a-și vaccina copiii a început odată cu distrugerea Institutului Cantacuzino și cu importul de vaccinuri. Cred cu tărie că, dacă Institutul Cantacuzino ar reîncepe să producă vaccinuri, problema refuzului vaccinării ar dispărea de la sine.

Cred că dacă guvernul ar lansa o campanie de subscripție publică pentru „Cantacuzino”, exact așa cum a făcut pentru „Cumințenia Pământului”, românii ar dona. Și Institutul ar putea, într-un viitor apropiat, să producă vaccinuri. Pe care să le trimitem noi în Kazahstan și-n Coreea de Sud.

Se dorește asta? Pentru ca Institutul Cantacuzino să funcționeze ar fi nevoie de vreo 50 de milioane de euro. „Nu e un capăt de țară, dimpotrivă. Problema este că nu putem să cumpărăm peste noapte cu banii aceștia, că dacă ar fi un magazin unde să cumpărăm mâine un institut, o fabrică de vaccinuri, am face-o. Trebuie să parcurgem niște etape”, a declarat Tudose azi la Radio România Actualități.

Ȋntr-un raport pe care Bodog i l-a trimis miercuri premierului se vorbește despre „flexibilizarea achiziței de vaccinuri”, „până la acoperirea necesarului pentru 2018”. „Fabrici de vaccinuri” există. Noi vom rămâne cumpărători.