ascultă articolul

În filia General Praporgescu a parohiei Mircea Vodă din protopopiatul Niculițel, Episcopia Tulcii, a avut loc vineri 18 noiembrie 2016, un eveniment comemorativ în onoarea Generalului – erou David Praporgescu, distinsă personalitate a Armatei Române în Primul Război Mondial, ne-a precizat părintele, Felix Neculai, consilier cultural și de comunicații media al Episcopiei Tulcii, potrivit Basilica.ro.

Evenimentul a fost organizat de Episcopia Tulcii în parteneriat cu parohia Mircea Vodă și cu Fundația Nicolae Georgescu – Tulcea.

Manifestarea a fost precedată de o slujbă de pomenire oficiată în biserica din localitate de Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, înconjurat de un sobor de preoți. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a adresat un cuvânt omagial la adresa generalului David Praporgescu. În continuare, a urmat o alocuțiune susținută de părintele Felix Neculai, consilier eparhial, și de prezentarea Gen. David Praporgescu – In memoriam, susținută de către Nicolae Georgescu.

În cadrul evenimentului au fost prezentate și o serie de documente care ilustrează chipul generalului Praporgescu, crucile ridicate post-mortem în perioada 1925 -1925, în memoria sa, la Câineni (Vâlcea), precum și un album de fotografii inedite cu aplicații, parade și evenimente ale soldaților români în anii de după Primul Război Mondial.

Manifestarea este o extindere a proiectului publicistic și comomorativ al  Episcopiei Tulcii intitulat Jertfa preoților dobrogeni în Primul Război Mondial de evocare a personalităților bisericești sau laice, care au luptat și s-au jertfit pentru Reîntregirea Patriei în Primul Război Mondial.

Vechea localitate Iaila, a primit numele General Praporgescu în anii 1920 -1921, la numai câțiva ani de  la încheierea primei conflagrații mondiale, nume pe care și l-a păstrat până astăzi.

Județul Vâlcea în Primul Război Mondial

Nici județul Vâlcea, ca și alte ținuturi ale țării, nu a fost scutit de negura și ororile primului război mondial. În lupta pentru libertatea națională, pentru desăvârșirea statului național unitar, independent și suveran, populația județului Vâlcea și-a adus din plin contribuția la realizarea acestor sfinte deziderate. Aflat la granița cu Austro-Ungaria și având pe teritoriul său importanta cale rutieră și ferată ce urmărește Valea Oltului, județul Vâlcea a fost angrenat în război odată cu primele dislocări de trupe în zona sa. În partea de nord a județului, din primăvara anului 1915, s-a concentrat de o parte și de alta a Oltului și a pasului Turnu-Roșu, Grupul Olt-Lotru, care avea în componență Brigada a III-a Infanterie și 17 baterii de artilerie dislocate pe văile Argeșului. Punctul de comandă al Grupului era la Brezoi. În județul Vâlcea deja se găseau din timp de pace Regimentul 2 Dorobanți la Râmnicu-Vâlcea și Regimentul 48 Infanterie la Drăgășani. Autoritățile locale ale administrației publice din județul Vâlcea au luat măsuri pentru amenajarea drumurilor din zona de operații, îndeosebi a celor de munte, precum și pentru aprovizionarea trupelor cu produse alimentare și cu articole de echipament, majoritatea provenind din contribuția locuitorilor județului.

În noaptea de 14/15 august 1916, Grupul Olt-Lotru, aflat la flancul drept al Armatei a 1-a, a trecut la ofensivă cu o parte din forțe de-a lungul Oltului pentru a întoarce apărarea inamicului din pasul Turnu-Roșu și cu o altă parte a pătruns pe cursul superior al Lotrului, ieșind la nord de munți. La 20 august, Grupul Olt-Lotru a ajuns în apropierea Sibiului. Între 21 august-3 septembrie, Grupul Olt Lotru s-a întărit pe aliniamentul Avrig, Cisnădie, asigurând menținerea la dispoziția trupelor române a importantului ax de comunicație din lungul Oltului. La 28 august s-a constituit „Corpul de Olt" din diviziile 13 și 23 infanterie. La scurtă vreme, după numai trei zile, la 1 septembrie, s-a constituit Corpul 1 Armată, o mare unitate care va juca un rol important în acțiunile de luptă desfășurate pe teritoriul județului Vâlcea. Corpul 1 Armată avea de apărat un „cap de pod" la intrarea în defileul Oltului. În fața sa, inamicul avea Corpul 39 german și Corpul alpin. Corpul alpin urma să execute acțiunea de întoarcere a apărării române, pornind din zona Jina, și - prin munții Cibinului - să se deplaseze pe potecile de creastă spre est pentru a ajunge în Valea Oltului, iar cu o parte din forțe să treacă la est de Olt pentru a interzice potecile situate pe versantul sudic al munților Făgăraș. Corpul 39 german trebuia să atace frontal odată cu pătrunderea corpului alpin în defileu.

La 9 septembrie, Corpul alpin a început manevra ordonată, ajungând la 12 septembrie la 10-12 km de Valea Oltului. La 13 septembrie Corpul 39 german a declanșat ofensiva în condițiile în care Corpul alpin ajunsese la Râul Vadului și Câineni. Întrucât Corpul 1 armată se afla într-o situație critică, Armata 1 a constituit „Detașamentul Lotru" din trupele Diviziei 20 infanterie și a decis să-l transporte pe calea ferată până în zona acțiunilor sub comanda generalului David Praporgescu. În cursul zilelor de 14 și 15 septembrie, inamicul a continuat ofensiva și l-a determinat pe comandantul Corpului 1 Armată, generalul Ioan Popovici, să decidă retragerea până pe aliniamentul localității Câineni. Se remarcă Detașamentul Lotru de sub comanda generalului David Praporgescu care a reușit să degajeze într-o bună măsură comunicația de pe Valea Oltului, să pună mari probleme ofensivei executate de către Corpul alpin și să asigure retragerea Corpului 1 pe aliniamentul stabilit. La 18 septembrie, generalul David Praporgescu a fost numit comandantul Corpului 1 armată, calitate în care a hotărât întărirea și menținerea aliniamentului localității Câineni cu orice preț. Încercările Corpului alpin de a pătrunde spre sud au fost respinse de fiecare dată cu pierderi grele din partea inamicului. La 30 septembrie, armata română a suferit o grea pierdere prin moartea generalului - erou David Praporgescu.

Corpul 1 armată, sub conducerea generalului Nicolae Petala, va rezista cu îndârjire până la 10 noiembrie, când, din cauza situației grave create prin străpungerea rezistenței din Oltenia, s-a retras la sud de Curtea de Argeș. La 13 noiembrie 1916, orașul Râmnicu-Vâlcea era ocupat de către trupele germane. Autoritățile de ocupație au împărțit teritoriul județului Vâlcea în două: comandatura Etapei 270 germane, cu reședința la Râmnicu-Vâlcea a ocupat partea de nord a județului, iar comandatura Etapei austro-ungare, cu reședința la Drăgășani, a ocupat partea de sud.

Generalul David Praporgescu - erou al neamului românesc

David Praporgescu a fost al treilea copil al familiei Praporgescu și a văzut lumina zilei în 10 decembrie 1865 la Turnu-Măgurele. Documentele vremii semnalează că numele Praporgescu provine de la un străbunic, fost „praporgic", adică purtător de steag (prapor) în cetele de luptători ale lui Preda Buzescu, unul dintre cei mai de seamă căpitani ai lui Mihai Viteazul. Străbunicul a luptat și a acoperit de glorie drapelul pe care însuși biruitorul de la Călugăreni i-l încredințase, iar locuitorii din Turnu-Măgurele i-au zis Costea Praporgescu. Urmașii lui au moștenit, atât numele, cât și hotărârea de a lupta pentru apărarea patriei, un asemenea exemplu fiind David Praporgescu, fiul plugarului Pascu Praporgescu și al Mariei Praporgescu. Mai târziu fiii lui Pascu au luat numele de Praporgescu. După ce David Praporgescu a urmat școala primară, părinții săi l-au înscris la gimnaziul din localitatea natală, David dovedindu-se un elev înzestrat și silitor, fiind premiant în toate clasele. Avea încă de mic frumoase trăsături de caracter, era bun și prietenos cu toți copiii, pătruns de spiritul dreptății, al adevărului și nu pregeta să sară în ajutorul celor aflați în pericol sau să ia apărarea celor năpăstuiți.

Datorită sârguinței sale, a fost trimis ca bursier al județului Teleorman la „Școala normală pentru învățătura poporului român" din București cu intenția de a-l pregăti pentru profesia de învățător. După absolvirea acestei școli, a fost numit învățător cu titlu provizoriu în comuna Lița din județul Teleorman.Vărul său, Constantin Praporgescu, l-a îndemnat pe David să intre în armată, îndemn urmat de David Praporgescu prin înrolarea ca soldat voluntar în Regimentul 11 Călărași din Botoșani. Nu după mult timp, este înaintat la gradul de sergent și se reangajează. Ca sergent, evidențiindu-se prin felul cum își instruia subordonații, obține aprobarea de a se prezenta direct la examenul de absolvire la Școala de ofițeri de cavalerie din București, ale cărei cursuri durau doi ani. Dintre cei 100 de elevi care au urmat școala, s-a clasat, la absolvire, pe primul loc și a obținut gradul de sublocotenent la 1 octombrie 1888 și este repartizat tot la Regimentul 11 Călărași din Botoșani.

Cariera militară

În anii 1889-1890 urmează cursurile Școlii speciale de cavalerie din București, pe care o absolvă, situându-se tot pe primul loc. La 1 aprilie 1893 este înaintat la gradul de locotenent și repartizat la Regimentul 9 Călărași din Craiova. Datorită reușitelor sale, este trimis în Franța la cursurile Școlii de echitație de la Saumur. Absolvă această școală la 10 august 1894, fiind caracterizat de comandantul școlii astfel: „Domnul locotenent Praporgescu este un ofițer inteligent, instruit, care a făcut proba zelului său și a marii sale asiduități. Muncind într-un mod remarcabil, el și-a însușit excelent cursurile predate. Caracterul său este din cele mai plăcute, iar atitudinea sa din cele mai corecte. El vorbește bine franceza și poate uza ușor de această limbă. La echitație el a obținut excelente rezultate, dovedind reflexe viguroase. Și-a însușit foarte bine instrucția la manej. Domunul Praporgescu este cert un ofițer de valoare."
După absolvirea școlii, face un stagiu de un an în Regimentul 1 Roșiori din Tecuci. Trece, apoi, printre primii examenul de admitere la Școala Superioară de Război, ale cărei cursuri le urmează timp de doi ani.

În 1902-1903, David Praporgescu urmează un stagiu de pregătire în Austria, la Regimentul 12 Ulani și la comandamentul Brigăzii 4 Cavalerie și Corpului 4 Armată. A revenit în țară la sfârșitul anului 1903 și timp de 13 ani, până în 1916, a îndeplinit diferite funcții, evidențiindu-se prin modul ireproșabil de îndeplinire a misiunilor. Până în 1908 îndeplinește funcția de șef de secție, profesor de călărie și de tactica cavaleriei la Școala de ofițeri de infanterie și cavalerie București unde se remarcă prin calitățile sale de instructor și pedagog. Ca instructor și pedagog remarcabil, Praporgescu a căutat să-i înarmeze pe elevii săi, viitoare cadre ale armatei, cu principiile sănătoase ale pedagogiei militare, să le dezvolte priceperea în munca de instruire și educare a trupelor. La sfârșitul anului 1908, având gradul de maior, este numit subșef de stat major la Corpul 2 Armată, iar la 14 aprilie 1909 este înaintat la gradul de locotenent-colonel și numit șef de stat major al Inspectoratului General al Armatelor și apoi, concomitent, profesor la Școala Superioară de Război unde predă cursul de tactica cavaleriei, contribuind din plin la formarea unei pleiade de comandanți de unitate și de mare unitate.

Este înaintat la gradul de colonel la 1 aprilie 1912, iar în toamna anului 1913 este numit comandantul Regimentului 4 Roșiori București. În această funcție el a manifestat o exigență sporită față de subordonații săi, dar și o atitudine plină de respect față de aceștia și o grijă părintească față de ostași, aspect care rezultă din următoarea dispoziție dată de el pe regiment: „Reamintesc tuturor cadrelor de a se abține cu totul de a lovi oamenii, cunoscând că voi fi foarte aspru, chiar fără milă față de cei care se vor face vinovați de bătaie. Cu toate acestea, cazurile de indisciplină, nesupunerea, reaua voință la lucru, sustragerea de la îndatoriri sau de la serviciul comandat, cum și cea mai mică manifestare de rea voință în executarea ordinelor, trebuie să-mi fie aduse la cunoștință pentru a lua măsurile cele mai riguroase contra vinovaților, mijloace având destule pentru stârpirea apucăturilor rele". Întrucât el nu se mulțumea niciodată cu ceea ce a realizat și persevera în obținerea unor succese tot mai mari, a obținut, în fruntea regimentului său, rezultate dintre cele mai bune în pregătirea efectivelor și în ridicarea capacității de luptă a unității. La 1 aprilie 1916, ca o încununare a meritelor sale, este înaintat la gradul de general de brigadă. Până la această dată primise numeroase decorații între care: „Steaua României" clasa a V-a; „Coroana României" clasa a IV-a; Semnul onorofic de aur pentru 25 de ani de activitate în armată; medalia „Avântul țării"; medalia „Bărbăție și credință" clasa I și altele.

Pe câmpul de luptă - vitejie, eroism și sacrificiu

Evenimentele din preajma intrării României în război l-au găsit pe David Praporgescu la comanda Brigăzii 2 Călărași cu sediul în orașul Roman. La începutul lunii august 1916 este însărcinat cu organizarea Divizei 20 Infanterie la comanda căreia este și numit. Ziua intrării României în război îl găsește pe general cu această divizie de strajă pe malul Dunării, în partea de sud a Olteniei, între Calafat și Izlaz, în subordinea Armatei a 3-a. Divizia avea în compunere 16 batalioane, 2 escadroane și 10 baterii de artilerie, în total 18 862 de oameni. Într-o scrisoare din 24 august 1916, el nota: „Eu mă găsesc tot în localitatea unde m-am instalat de la plecare și cred că voi rămâne încă multă vreme având - cu divizia mea- o însărcinare specială. Au sosit și pe aici în două nopți în vizită, zepelinele, care au înspăimântat populația. Apoi, de două zile, austriecii și bulgarii bombardează satele și orașele din zona mea; dar proiectilele lor nu explodează, așa că nu fac stricăciuni locale și cu toate sutele de proiectile nu am niciun soldat sau civil rănit. Mai târziu, e posibil să fiu trimis să lupt pe alt front. Am mare sânge rece, văd totul limpede, nu știu cum mă voi simți sub focuri. Mă rog lui Dumnezeu să mă ție sănătos pentru a face și eu ceva pentru țară".