Așadar, a sosit timpul să analizăm câteva dintre cele mai importante afirmații făcute de mass-media în legătură cu situația din Italia și să vedem în ce măsură rezistă ele unei confruntări critice minimale cu sursele și autoritățile oficiale și omologate, scrie Contramundum.ro.

Iată cele șase mituri despre situația Italiei, analizate de sursa citată:

 

Când ni se spune că în Italia au murit alte 737 de persoane iar bilanțul total al morților depășește 13.000 de persoane este firesc să fim străfulgerați în prima instanță de groază. Însă fără un referențial, fără un termen de comparație, fără a vedea câți oameni au murit în Italia în aceeași perioadă a anului, cifrele acestea își pierd din semnficație și relevanță. De pildă, în fiecare minut în lume, potrivit măsurătorilor oficiale, mor 105 oameni, ceea ce pare înfiorător, asta doar dacă nu observăm că aproximativ același lucru s-a întâmplat și ieri și în urmă cu o săptămână și acum o lună.

Bine, veți spune, dar pe noi ne interesează Italia? Ei bine, în Italia, numărul zilnic (în mod obișnuit) al morților este de 1800 de persoane. Conform ultimelor informații publicate de Ministerul Sănătății, mortalitatea este în creștere semnificativă în toate grupele de vârstă de peste 65 de ani, după ce până acum a fost sub medie datorită unei ierni blânde. Până la jumătatea lunii martie, însă, mortalitatea generală era sub nivelul sezonului de gripă din 2016/2017, dar s-ar putea să o fi depășit între timp. Majoritatea acestor decese în exces au survenit în nordul Italiei, deși nu este deloc limpede care au fost exact cauzele care au dus la această situație. Conform EuroMOMO, agenția europeană care monitorizează acești indicatori, mortalitatea din Italia este în creștere față de anul trecut dar încă sub nivelele atinse în sezoanele de gripă de acum doi ani. În context, merită menționat că vârsta medie a persoanelor decedate este de 78 de ani, iar speranța de viață în peninsulă este de 82 de ani.

De asemenea, un studiu științific publicat în august 2019 în „International Journal of Infectious Disease” a relevat că morțile provocate de gripă în Italia în ultimii ani au fost următoarele: 7.027 (2013/2014), 20.259 (2014/2015), 15.801 (2015/2016) și 24.981 (2016/2017). În prezent, repetăm, cifra oficială a morților este de 13.155 de morți, adică aproape jumătate din numărul deceselor provocate de gripă acum doi ani. Studiul citat mai sus pune această mortalitate excesivă din Italia pe seama populației foarte îmbătrânite. 

Identificarea cauzei principale pentru care oamenii mor este în sine o chestiune care ridică multe discuții teoretice. Profesorul Sucharit Bakhdi susține că peste tot în lume se comite în acest moment greșeala de a pune în cârca virusului decesul, imediat ce prezența sa a fost detectată la momentul morții, indiferent de alți factori.

Potrivit unui studiu realizat de autoritățile italiene, 99% dintre victimele coronavirusului din Italia sufereau de alte boli cronice. Doar trei victime, adică 0,8% din totalul morților, nu aveau nicio boală. Aproape 50% dintre victime sufereau de cel puțin trei maladii și un sfert aveau una sau două boli. Mai bine de 75% aveau tensiunea ridicată, 35% diabet și 33% boli de inimă. Așadar, din capul locului se pune problema care a fost cauza principală a morții și nu cea secundară sau terțiară.

În aceeași ordine de idei, potrivit autorităților italiene, 10% dintre cei morți aveau peste 90 de ani, 90% aveau peste 70 de ani. Aproximativ 75% dintre decedați aveau doua sau mai multe boli, 50% aveau trei sau mai multe boli, în special boli de inimă, cancer și diabet. Patru dintre cei decedați cu vârste între 31 și 39 de ani, avea cu toții boli grave (cancer sau boli de inimă)

Dar să trecem acum peste aceste detalii și să vedem ce susține profesorul Walter Ricciardi, consilierul științific al ministrului Sănătății din Italia. Potrivit profesorului Ricciardi, „doar 12% dintre certificatele de deces indică drept cauză a morții coronavirusul, în timp ce în rapoartele publice toți oamenii care mor în spital și sunt infectați cu coronavirus sunt considerați că au murit din cauza coronaviruslui”. Felul în care noi în Italia punem eticheta coronavirusului pe orice deces este foarte generos, mai susține profesorul Ricciardi.

În opinia virusologului Giulio Tarro, rata mortalității din cauza coronavirusului în Italia este în jur de 0,1%, comparabilă din acest punct de vedere cu a gripei. Problema numărului mare de victime survine din cauza aceleiași greșeli de identificare a cauzei morții, mai afirmă profesorul Tarro.

În același sens, șeful protecției civile italiene, Angelo Borreli, a afirmat că majoritatea morților din Italia au survenit având coronavirus, iar nu din cauza coronavirusului.

Italia, mai ales nordul Italiei, îți dă impresia unei țări foarte dezvoltate, însă conform mai multor experți internaționali starea spitalelor din Peninsulă lasă mult de dorit, la fel ca și numărul paturilor de terapie intensivă. Conform lui Giulio Tarro, în ultimii 20 de ani, Italia și-a redus la jumătate numărul unor astfel de paturi, ceea ce plasează țara la coada clasamentului european.

În nordul Italiei rata de ocupare a paturilor de terapie intensivă în lunile de iarnă este în mod obișnuit situată între 85% – 90%. Conform publicației Corriere della Sera, unitățile de terapie intensivă aproape că au colapsat în sezonul de gripă 2017/2018.

În prezent, potrivit informațiilor publicate de presa italiană, 90% dintre cei care mor în regiunea Lombardia, mor în afara unităților de terapie intensivă, majoritatea acasă sau în căminele de bătrâni. Doar 260 din 2168 de pacienți testați pozitiv au murit la terapie intensivă.

Un politician italian chiar a întrebat cum este posibil ca pacienții din Brescia să fie transferați în Germania în timp ce în orașul vecin, Verona, două treimi dintre paturile de terapie intensivă stau neocupate. 

Mai multe ziare și televiziuni au publicat informația potrivit căreia peste 50 de doctori aflați pe frontul de luptă contra coronavirusului au murit. Dacă ne uităm însă pe lista publică a morților putem observa că marea lor majoritate erau medici pensionați, foarte mulți dintre ei având peste 90 de ani și, deci, nepracticanți, unii dintre ei fiind psihiatri sau pediatri, așadar fără nicio implicare în războiul împotriva coronavirusului. Lista a fost publică până ieri când au fost șterse  datele de naștere ale medicilor, dar mulțumită celor de la Swiss Propaganda Research ea a fost salvată și poate fi vizualizată aici.

Nu vom contesta calitatea vieții din Italia, dar este cert, chiar dacă pare greu de crezut, că  nordul Italiei este cea mai poluată regiune din Europa. Agenția elvețiană de cercetare a calității aerului a relevat că nordul Italiei suferă din cauza poluării produse de industrie și transport. „În sezonul de iarnă, condițiile meteo sunt foarte nefavorabile din cauza inversării de temperatură care previne ca poluarea aerului să se disperseze în straturile mai înalte ale atmosferei.” Imaginile din satelit confirmă descoperirile publicate în 2019 de institutul elvețian. Calitatea aerului reprezintă mai mult decât o corelație în problema bolilor respiratorii. În context, poate ar trebui menționat, de asemenea, că Wuhan, regiunea din China unde a început epidemia de coronavirus, este cea mai poluată regiune asiatică. Un studiu din China din 2003 a arătat că probabilitatea ca oamenii care sunt expuși la un aer poluat moderat să moară de infecție cu SARS este cu 83% mai mare și cu 200%  mai mare la cei expuși la un aer foarte poluat, în comparație cu cei care respiră un aer curat. Potrivit estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, în 2016 poluarea din nordul Italiei a făcut să se înregistreze 8.000 de morți suplimentari.

Un doctor italian reputat a afirmat că deja în noiembrie în Lombardia apăruseră niște cazuri „foarte ciudate de pneumonie” ceea ce ridică întrebarea dacă ele au fost produse de virus (înregistrat oficial abia în februarie) și/sau de nivelele foarte mari ale smogului de acolo. În aceeași ordine de idei, în anul 2018, autoritățile italiene avertizau asupra unui virus misterios care trăiește în rețeaua de apă din Brescia, după ce se înregistraseră într-o săptămână 150 de cazuri de pneumonie.

Corelația nu este cauzalitate, însă dacă avem în vedere ce susțin majoritatea experților cu privire la măsurile de carantină luate de autorități – nu funcțonează, ba chiar sunt contraproductive pentru sănătatea oamenilor – și punem la socoteală și bilanțul catastrofal înregistrat de nordul Italiei atunci avem temeiuri serioase pentru a ne îndoi de înțelepciunea carantinei și să ne întrebăm dacă nu cumva aceasta a contribuit, pe lângă calitatatea lamentabilă a aerului, serviciile de sănătate proaste, vârsta înaintată a victimelor și starea lor de sănătate precară, la numărul mare de decese. Să dăm, deci, cuvântul în încheiere unui martor italian: „În ultimele săptămâni, majoritatea îngrijitoarelor din Europa de Est care munceau ca interne în casele celor care aveau nevoie de ajutor în Italia au plecat în grabă din țară. Asta s-a datorat în bună măsură panicii induse, a carantinei și a închiderii granițelor de către guvernele aflate în stare de urgență. Drept rezultat, bătrânii care avea nevoie de ajutor precum și cei cu dizabilități au fost lăsați fără niciun sprijin. Mulți dintre acești abandonați au sfârșit la câteva zile în spital, care erau oricum supraîncărcate de mai mulți ani, pentru că erau printre altele deshidratați. Din nefericire, spitalelor le lipsea personalul necesar deoarece mulți copii erau acasă și nu avea nimeni grijă de ei, grădinițele și școlile fiind închise. Asta a dus la un colaps complet al îngrijrii pentru cei foarte bătrâni și pentru cei cu dizabilități, în special în acele zone unde au fost luate măsuri foarte dure, ceea ce a condus la o stare de haos.”

Exemplul Italiei arată în același timp cum poate fi creată și cum poate fi exploatată o tragedie pentru a-i potența efectele.