Cora Muntean: Cât de multe am îndrepta dacă ne-am întoarce și am spune: Îmi pare rău, iartă-mă!
Acum, pe drumul care duce la piața din Bucureștii Noi. În fața mea mergea o mamă sărmană cu copilul, o fetiță cam de 3 ani. Mergeau încet, dar am rămas în spatele lor. (Dacă nu ne grăbim ca disperații și dacă ridicăm ochii din telefon, putem vedea la orice pas o poveste, despre care am spune că e inventată dacă o auzim de la alții). Femeia împingea un cărucior de copii, unul cules, probabil, dintr-un container de gunoi. Dar era atât de mândră că are acel cărucior. Fetița privea cu interes la tot: la mașini, la oameni, la copaci. Când trecea câte un om, femeia se uita la copil, vrând parcă să se asigure că nu e atentă, și spunea în șoaptă: Îmi dați, vă rog, și mie ceva? Nu i-a dat nimeni nimic, nici măcar nu se uitau la ea. La un moment dat, fetița s-a dus sub un copac și a ales trei frunze căzute. Deși erau și galbene, ea le-a adunat pe cele verzi. A alergat spre mama ei chiuind de bucurie. "Ia, mami, că te iubesc!". Femeia s-a pus în genunchi în fața copilului și a cuprins-o cu brațele, iar ea s-a cuibărit la pieptul ei. Aveam în față contopirea sărăciei, din care răzbătea o fericire infinită. Până când, din spate a venit o babă sclifosită, trăgând după ea un cărucior de cumpărături. "Dați-vă la o parte!", a poruncit ea cu o voce stridentă, de stăpână căreia i s-au pus slugile pe cărare. Femeia s-a ridicat cu fetița în brațe și s-au retras îmbrățișate sub copac.
* * *
Acum, la un "împinge tava", în apropiere de Piața Victoriei. Tânărul care servea avea o viteză uluitoare, dar și dădea sugestii. Doamnei din fața mea i-a spus să ia mămăligă, nu pâine albă. "Că e mai sănătoasă. Sau, puteți să mâncați fără nimic. Acum sunteți bine, dar să nu mai puneți pe dvs". Doamna s-a conformat și a luat mămăligă. Mie îmi place varza și nu mănânc pâine. Iau ce iau și cer și varză. "Fără pâine, da? Felicitări!", îmi spune. Observ că e mai puțină varză decât de obicei și îmi spun că au micșorat porțiile. La casă, 11,50, adică mai puțin. Observând mirarea mea, doamna de la casă îmi spune că am o jumătate de porție de varză. Îi spun că eu aș fi vrut o porție. Tânărul: "V-am pus jumătate, că vă ajunge. Dacă nu, veniți și vă dau cât vreți. Fără bani" Într-adevăr, a fost suficient. La plecare, mă saluta vesel și îmi spune: "Nu aruncăm mâncarea. Știți cîți oameni nu au ce mânca?". Drag mi-a fost. Cei care mă cunosc, știu de cât timp lupt împotriva risipei alimentare.
* * *
Dacă sunt supărată, am dreptul să fiu supărată, dar nu am dreptul să fiu
rea și nedreaptă. Și-mi pare rău când sunt rea și nedreaptă. Eram la un
mall și mâncam ceva. Mai aveam puțin în farfurie, a venit un băiat care
strângea de pe mese, după ăia care nu catadicseau să își ducă tava pe
stativ, și a întins mâna să-mi ia farfuria. Și l-am repezit. Când
coboram scările rulante, mi-am amintit privirea lui. Atât de mult m-a
durut că l-am întristat, se vedea pe el. Era un tânăr slăbuț, mai
brunețel. Mă gândeam: Dacă era copilul meu? Mi-ar fi plăcut să-l trateze
așa cineva? Când am ajuns jos, am luat scările în sens invers și l-am
căutat. Nu-l găseam nicăieri. Le-am întrebat pe vânzătoare și una mi-a
răspuns că poate e în spate și m-a condus. Stătea pe o cutie, cu o
farfurie pe genunchi și mânca. M-a văzut și s-a albit tot. M-am așezat
lângă el, pe o altă cutie. I-am spus că-mi pare rău că l-am repezit și
că îl rog să mă ierte. Răspunsul lui m-a întristat: „Doamnă, stați
liniștită, sunt obișnuit”. I-am spus că nu este normal să se obișnuiască
să fie jignit și să nu mai permită nimănui să-l rănească. Nimănui. La
plecare, m-a petrecut cu privirea în care se oglindea un nerostit
„mulțumesc” și un zâmbet timid i-a înflorit în colțul buzelor.
Cât de multe am îndrepta dacă ne-am întoarce și am spune: Îmi pare rău, iartă-mă!
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
Pe același subiect
Recomandările noastre
Cititoare ActiveNews din Sistemul Medical: Unora plandemonia le-a prăjit creierul. Nimeni nu stie cât chin îndură cei vaxxați și câte turbo-cancere în stadiul IV vedem. NU, lumea nu este pregătită sa afle adevărul despre serurile experimentale!
S-a predat Donald Trump? – Statul Paralel pare că îi pregătește un nou mandat la Casa Albă
Suprema biruință a poeziei “Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!” și a Poetului Radu Gyr! Duhul lui Radu Gyr este viu, în pofida brucanilor care l-au condamnat la moarte!
Comisia Federală de Comunicații din SUA știa că telefoanele mobile depășesc limitele de radiații permise, dar a ascuns informația față de public și instanțe – Cum a fost protejată marea industrie în detrimentul sănătății oamenilor
Secțiuni: Opinii Prima pagină
Persoane: Cora Muntean
Locații: România
Subiecte: copii speciali
Organizații: Poporul Român
Tip conținut: Opinii
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (1)