Domnule președinte, în legătură cu acuzațiile care mi se aduc în Dosarul nr. 1007/2020, petiție nr. 8095/18.12.2020, am de declarat următoarele.

Împreună cu mii de români din întreaga țară, am ales așadar să marcăm ziua de 1 Decembrie în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului, pentru a-i cinsti pe Eroii Armatei Române care și-au dat viața în luptele de pe Valea Uzului, desfășurate în Primul Război Mondial, anul 1916. O parte dintre acești eroi sunt înhumați în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului, înființat în anii 1926- 1927 de către Societatea „Cultul Eroilor”.

 

Reclamantul meu susține că aici nu se află niciun erou român, aducând ca argument în acest sens un comunicat al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor. Menționez că acel comunicat citat în anexe nu spune că în Cimitirul de la Valea Uzului nu se află înhumat niciun militar român, ci, dimpotrivă, face referire la un anumit număr al eroilor Armatei Române care se află înmormântați acolo. Deduc, așadar, din această situație, că reclamantul meu ori nu a știut să interpreteze textul comunicatului, ori vrea să inducă în eroare CNCD. Oricum ar fi, prin citarea comunicatului ONCE, reclamantul se contrazice singur. El mai afirmă, de asemenea, că Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului aparține de com. Sânmartin, jud. Harghita și nu de Dărmănești, jud. Bacău. Acest fapt este irelevant, deoarece indiferent cui aparține cimitirul, el se află pe teritoriul statului român; totuși, pentru corectitudine, trebuie reținut faptul că C.I.E.V.U. se află în UTA Dărmănești, disputa teritorială între cele două județe, Harghita și Bacău, nefiind tranșată încă în justiție.

Cinstirea Zilei Naționale la Valea Uzului, acolo unde au avut loc bătăliile pentru apărarea trecătorilor din Carpați, este un act firesc, deoarece și datorită eroilor Armatei Române care au luptat și s-au jertfit în aceste confruntări sângeroase, s-a putut înfăptui Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Afișarea bannerului cu o fotografie a trupelor Armatei Române în fața Parlamentului de la Budapesta se înscrie, simbolic, în aceeași logică, deoarece campania militară din 1919 prin care România a eliberat Ungaria de regimul bolșevic al lui Bela Kun a pecetluit strategic Unirea de la 1918, forțele politice și militare ale acelui regim ducând pe toate planurile lupta pentru alipirea Transilvaniei la Ungaria. De-abia după eliminarea regimului comunist de la Budapesta de către Armata Română, marile puteri internaționale au consfințit juridic actul Marii Uniri din 1 Decembrie 1918, prin Tratatul de la Trianon.

Pur și simplu, acest lucru nu s-a întâmplat. Fotografia pe care reclamantul o prezintă în anexe ca dovadă este a fostului deținut politic anticomunist Valeriu Gafencu. Acest lucru se poate verifica ușor, după o minimă documentare. Portretul lui Valeriu Gafencu a fost într-adevăr afișat atât la Valea Uzului, cât și pe contul meu de Fb. Afirm cu toată credința mea că Valeriu Gafencu este un Sfânt al închisorilor comuniste, așa cum l-a numit Părintele Nicolae Steinhardt și cum este el simțit de milioane de români, sfințenie mărturisită prin jerfa lui pentru Iisus Hristos Mântuitorul și Neamul Românesc.

Consider că Valeriu Gafencu se înscrie în aceeași luptă pentru România, alături de toți Sfinții, Martirii și Luptătorii acestui Neam. Cinstirea lor comună este, de asemenea, un lucru firesc de Ziua Națională a României, la Valea Uzului având totodată și portretul lui Avram Iancu. Consider că nu am să dau socoteală nimănui, nici CNCD, nici reclamantului meu, nici unei alte entități, pentru modul meu (atât timp cât acesta este exclusiv non-violent) de manifestare românească. Libertatea mea de acțiune și de exprimare este generată în primul rând de toți românii care s-au jertfit de-a lungul mileniilor pentru acest Neam și, în al doilea rând, de Constituția României.

Reclamantul meu dovedește, încă odată, că nu cunoaște istoria României, Mircea Vulcănescu pur și simplu nu a fost un lider al Gărzii de Fier (nu a fost nici măcar un simplu membru al acestei organizații), așa cum se afirmă în plângerea către CNCD, lucru verificabil, de asemenea, printr-o minimă documentare.

În concluzie, faptul că sărbătorirea Zilei Naționale în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului îl deranjează pe reclamant nu este vina mea, ci dovedește încă odată că acesta nu tolerează niciun fel de prezență românească în acel loc, reclamantul meu fiind cunoscut ca având opinii ce converg spre conceptul anticonstituțional de autonomie al unui așa-zis ținut secuiesc, care ar cuprinde județele Covasna, Harghita și Mureș.

Observ că acele comentarii din anexe sunt făcute la o postare ce aparține altui cont, ce nu-mi aparține. Oricum, faptul că unii etnici maghiari sunt nemulțumiți de aniversarea Zilei Naționale în cimitirul de la Valea Uzului nu este în niciun caz vina mea, ci exprimă, în opinia mea, intoleranță și exclusivism.

Consider că este dreptul meu constituțional, ce ține de libertatea de exprimare, să fac publică situația mea (fără a aduce niciun fel de jigniri cuiva), anume că sunt reclamat la CNCD de respectiva fundație maghiară.

Nu mă consider vinovat în niciun fel. Resping, ca nefondate, toate acuzațiile care mi se aduc. Sunt un român care luptă pentru afirmarea identității naționale, atât prin cuvânt cât și prin faptă.

 

Toate cele spuse mai sus nu reprezintă, repet, o justificare, ci modul meu de gândire și acțiune. Nu regret și nu rectific nimic în acest sens. Transmit atât CNCD, cât și reclamantului meu, un lucru simplu și firesc: merg în continuare cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Cu respect,