Luni, 12 decembrie 2022. Președintele Klaus Iohannis susține o conferință de presă la Palatul Cotroceni cu prilejul vizitei în țara noastră a președintelui Confederației Elvețiene.

Joi, 8 decembrie 2022, Consiliul JAI a respins (cu două voturi împotrivă, Austria și Olanda) cererea noastră de a fi admiși în spațiul Schengen.

E un dezastru.

Și nu atît pentru că o nouă încercare din 2008 de a fi admiși a eșuat, ci pentru că:

În schimbul admiterii, România a făcut toate concesiile posibile pentru a da curs cererilor occidentale de implicare în Războiul din Ucraina.

De la cheltuielile nesăbuite cu întreținerea refugiaților ucraineni (ca și vaccinurile, o sursă uriașă de corupție prin folosirea cuvintelor mari) pînă la trimiterea în secret în Ucraina de arme, trupe speciale și comandouri ale serviciilor secrete.

Convinși că Marile Puteri vor lua România în brațe și o vor trece fără probleme rîul care o desparte de țărmul Schengen, liderii politici ai României, în frunte cu Klaus Iohannis, au făurit și întreținut, în chip iresponsabil, iluzia că admiterea e deja o chestiune de rutină. Ca și în cazul Germaniei care pregătea intens sărbătoarea Cuceririi Stalingradului, în cadrul Puterii se pregăteau sărbători uriașe. Deja începuse bătălia pe Cine ne-a vîrît în Schengen! PNL, Partidul Meu, pregătea ruperea Coaliției și declanșarea anticipatelor, pentru a exploata ceea ce partidul credea a fi imensul capital politic dobîndit de admiterea României în Schengen.

În 20 octombrie 2022, avertizam în comentariul Neadmiterea României în Schengen poate fi Stalingradul regimului Iohannis asupra pericolului întruchipat de faptul că „deja liderii de la București se comportă de parcă decizia a fost deja luată și e de neclintit și nimeni și nimic n-o mai poate schimba”.

Admiterea în spațiul Schengen semnifica, pentru români, atît admiterea deplină în UE, cît și – dacă nu mai ales – dispariția sindromului de România – Proasta Europei.

Din toate punctele de vedere, Lovitura primită de România pe 8 decembrie 2022 poate fi comparată cu cea a pierderii Ardealului de Nord din 1940. Firește, ținînd cont de condițiile deosebite dintre cele momente.

Pentru pierderea Ardealului de Nord, românii au făcut responsabil pe Regele Carol al II-lea. Și nu întîmplător.

Carol al II-lea confiscase politica externă și militară a României începînd cu 10 februarie 1938, cînd a instaurat Dictatura regală.

În chip asemănător, de la suirea pe tronul de Președinte al României, Klaus Iohannis a confiscat politica externă și militară a României.

Guvern, Parlament, Ministru de Externe n-au avut și n-au nici un cuvînt de spus în politica externă și militară a României.

N-au avut, nici un moment de spus nici în negustoria secretă încheiată de Klaus Iohannis cu Marile Puteri în chestiunea Schengen:

Admiterea în Schengen în schimbul transformării României în Soldatul universal al Occidentului în Războiul din Ucraina.

E mai mult decît semnificativ că la conferința de presă de la Bruxelles, din 14 decembrie 2022, Klaus Iohannis a insistat pe formula Eu și echipa mea. Eu și echipa mea vom face și vom drege pentru a fi admiși în Schengen.

Nici un cuvînt despre Parlament, despre Guvern, despre partidele politice.

El și iar El!

Românii au identificat rapid responsabilul.

Un sondaj de luni 5 decembrie 2022 punea pe seama lui Klaus Iohannis responsabilitatea unui eventual eșec.

După eșec, un Sondaj CURS l-a indicat pe Klaus Iohannis drept principalul responsabil.

Pentru Căderea Ardealului, responsabilul principal, Carol al II-lea, a fost nevoit să abdice în 6 septembrie 1940.

Tentativa stîngace de a supraviețui, încredințînd șefia Guvernului generalului Ion Antonescu, a eșuat. Liderii partidelor politice de la vremea respectivă au refuzat participarea la guvernare, deși îl simpatizau pe General. Ei au pus condiția de neclintit:

Abdicarea lui Carol al II-lea.

Klaus Iohannis nu e monarh, chiar dacă se poartă ca un monarh și ca un monarh absolut.

Nu se pune problema abdicării.

E în ultimii ani de mandat pentru a se pune problema suspendării.

Lovitura dezastrului risca să se răsfrîngă asupra PNL și îndeosebi a lui Nicolae Ciucă, evident creditat preferat al lui Klaus Iohannis la prezidențialele din 2024.

În aceste condiții, pentru Klaus Iohanis, pentru PNL, pentru Camarila generalilor se punea problema unei abateri a furiei naționale de la persoana lui Klaus Iohannis în special și de la ceilalți membri ai Clicii de la Cotroceni.

Așa cum am scris în comentariul din 12 decembrie 2022, O diversiune de cavernă: Șo pe companiile austriece din România! diversiunea a constat în concentrarea furiei populare pe Austria, pe firmele austriece astfel încît Klaus Iohannis și Clica să fie salvați.

Spre stupoarea mea, după 32 de ani de economie de piață, cu generații după generații care n-au cunoscut naționalism comunismul regimului Ceaușescu românii s-au dedat la cel mai deșănțat naționalism de grotă.

S-a vorbit la televiziuni de naționalizarea OMV, s-au făcut eroi legendari din proprietari de bodegi și de mezelării care anunțau pe facebook că nu vor servi pe acei care au carduri de la BCR, comandourile lui George Simion au blocat benzinăriile OMV fără ca forțele de ordine să intervină.

Pe televiziunile de știri s-au perindat personaje cu un retorică amintind de cea a FeSeNistelor din anul 1990.

Nu ne vindem țara, străinii rîvnesc la Grădina Maicii Domnului care e România.

S-a trecut la rescrierea Istoriei astfel încît românul să înțeleagă că din cele mai vechi timpuri Austria ne-a dușmănit.

Toate clișeele folosite pentru caricaturizarea lui Putin au fost puse la lucru pentru a-l caricaturiza pe Cancelarul Austriei.

La Jgheab materialele trimise presei pentru ca aceasta să facă propaganda Războiului Sfînt împotriva Rusiei au fost înlocuite cu materialele trimise presei pentru ca aceasta să prezinte Austria drept un pion și spion al Rusiei în UE.

Principalul instrument de abatere a furiei populare l-a constituit campania de boicotare a firmelor austriece.

Lansată de cîinele din cotețul Cotrocenilor – Rareș Bogdan – campania a coborît România la nivelul de comportament al unui trib turcesc din secolele premergătoare islamizării. Numai la aceste triburi din secolele VI-VIII, care nu deveniseră stat, viața era dominată de răzbunare. Răzbunarea cu pumnalul, cu sabia sau cu otrava. Dat fiind că românii n-au pumnalele și săbiile turcilor preislamici, Răzbunarea împotriva Austriei a luat forma grotescă a boicotării companiilor austriece.

Inutil să mai adaug că USR și REPER, partide ce se pretind proeuropene, n-au avut nici o reacție la inițiative funambulești gen Naționalizarea OMV sau mutarea conturilor unor companii de stat de la BCR la CEC. CEC – o bancă la care eu nu mi-aș depune nici restul de la cinci lei.

De pe 8 decembrie 2022, cancelarul Austriei n-a contenit să iasă în public și să explice austriecilor vetoul țării sale.

Duminică, 11 decembrie 2022, cancelarul Austriei a dat un interviu de o oră în această chestiune popularei emisiuni Ora presei de la postul public de televiziune din Austria.

Președintele României, al țării care a suferit Dezastrul, n-a catadicsit să-și arate Înalta Față Poporului Român timp de patru zile. S-a mulțumit în 8 decembrie 2022 cu un comunicat într-un limbaj de tablă și apoi și-a petrecut weekendul la domiciliul conjugal de la Sibiu.

Explicabil de ce prima ieșire în public după atîtea zile de dispariție, cea de la conferința de presă comună cu președintele Elveției a fost așteptată cu nerăbdare de toată suflarea românească.

Ce va spune Președintele?

Cum va explica dezastrul?

Ce va spune despre căile de acțiune?

Pentru ca nici acum să nu dea seamă poporului român, președintele apelează la o manevră care-l descalifică:

Pune o ziaristă de la Televiziunea Prezidențială Digi 24 să-i adreseze toate întrebările despre dezastru, în ceea ce s-ar numi un set de întrebări, astfel încît el să nu fie obligat să răspundă cît de cît amănunțit. Ba mai mult, îi anunță pe jurnaliști că se va pronunța mai pe larg peste cîteva zile, la Bruxelles.

Un ziarist găsește totuși prilejul de a-l întreba despre halucinanta Campanie naționalist-comunist Boicotarea firmelor austriece, în plină desfășurare.

Are loc următorul dialog:

„– Și, de exemplu, boicotul este o parte a soluției sau nu?

Klaus Iohannis: Nu cred că putem să epuizăm în această seară tema și de aceea voi lăsa ceva de discutat și pentru următoarele noastre întîlniri.”

De la un președinte proeuropean, cel care a pus și pune valorile euroatlantice înaintea valorilor românești, te-ai fi așteptat la o condamnare aspră a boicotului.

Klaus Iohannis o scaldă.

În aceste condiții, boicotul se întinde la companiile de stat. Ministrul Transporturilor Sorin Grindeanu anunță – cu de la sine putere – „mutarea conturilor deținute de companiile subordonate ministerului de la BCR la o bancă românească” (de fapt, românească!)

Miercuri, 14 decembrie 2022, Klaus Iohannis ține o conferință de presă la Bruxelles. Atît Declarația, cît și răspunsurile la întrebări dau curs voinței de a pune capăt Campaniei naționalist-comuniste.

După ce timp de o săptămînă Austria a fost prezentată de liderii PNL, de televiziunile de partid și de stat ca un dușman al României, președintele declară fără să clipească:

„Argumentul lor (al austriecilor – n.n.) n-a fost unul anti-românesc sau anti-bulgăresc, a fost un argument legat de migrația ilegală”.

Totodată, Klaus Iohannis ia poziția față de boicot.

De ce n-a făcut-o la conferința de presă de luni?

De ce n-a intervenit – fie și pe twitter – începînd cu după-amiaza lui 8 decembrie 2022, cînd România se definea prin întrecerea:

Cine boicotează mai spectaculos și mai tembel?

Dintr-un simplu motiv.

Sondajele făcute de SRI i-au spus că pericolul a trecut.

 

Românii – pe care nici o furie nu-i ține mai mult de cîteva zile – s-au răcorit administrînd bulane pe spinarea Austriei!

Prin urmare, furia a trecut.

Klaus Iohannis s-a salvat pe el însuși și și-a salvat clica.

Miercuri, 14 decembrie 2022, a declarat răspicat că nimeni din România nu e vinovat de dezastru:

„Ne-am implicat cu toții, și colegele, și colegii care sunt acum cu mine în sală și care se preocupă intens de aceste chestiuni și miniștrii care au fost implicați s-au preocupat, și-au făcut treaba. Mi s-a părut puțin ciudată vânătoarea de vinovați care s-a declanșat în unele medii. Vinovații nu se găsesc în București, nici în România.”

Nimeni nu va răspunde. Nu se va lua nici o măsură. Nu se va trage nici o concluzie.

Nu m-ar mira ca toți cei implicați în Campania Schengen să fie decorați.

A fost un succes de proporții al unei Diversiuni pentru care nici măcar nu s-a cheltuit prea mult, atît în plan material și uman.

Uluitoarea reușită ne dă un mesaj:

La prezidențialele din 2024 ne vor face să alegem pe cine vor ei.

Fără un mai mare efort precum cel de acum.