ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Gânduri amare printre rânduri

Cred în dreptate, dar, mai presus de toate, cred în ADEVĂR!
Cred că toți oamenii se nasc frumoși, buni la suflet, dar ceva sau cineva, la un moment dat, le rupe sufletele și, astfel, devin răi...

Cred că a fi judecător nu este o profesie, ci o menire pentru că oamenii buni, oamenii răi își pun sufletele în mâinile noastre...atâta incredere au în noi.
Își așează viața în mâinile unor necunoscuți!

Menirea noastră este în sala de judecată, nu detasati sau delegați în functii care nu au nicio legătură cu această menire.
Judecător este cel care intră în sala de judecată!
Acela este singurul care înfăptuiește actul de justiție!
Deci nu ma mai insultati cu cei care au făcut altceva, dar le place sa li se spună magistrati sau asimilați.

Întotdeauna m-am gândit că evoluția mea, ca profesionist, înseamnă să parcurg toate etapele (examene de promovare) și să ajung, visam eu, naiva, sa fiu judecător la ICCJ!

Nu mai visez de mult timp la asa ceva.
Sunt copleșită de volumul de muncă, simt că fug contra timpului și viața mea...chiar asa, viața mea privata, unde este? Ce-am făcut cu ea?
Unde m-am irosit?
Trebuie sa fiu ...condamnată pentru că am ales să rămân în instanță fără sa ma detașez?
Trebuie sa fiu...condamnată pentru că îmi iubesc copilul pana la disperare și ca îmi doresc sa petrec cu el cât mai mult timp?
Are 16 ani ai nu știu cum a crescut.. sau cine l-a crescut!
Oare sunt de condamnat pentru că vreau să fiu și judecător și mamă?

Legile nu sunt făcute de mine, judecătorul!
Eu sunt obligata sa le aplic. Bune, proaste, eu trebuie să le aplic!
Asa ca vin și intreb: ce vă doriți cu adevărat cu mine, judecătorul? Cu noi, judecătorii?
Suntem mult prea săraci pentru un act de justiție vulnerabil.
Și nu se face nimic pentru a opri acest tăvălug..
Vom fi spulberați nu doar noi, judecătorii, ci și voi, cei care aveți încredere și va adresați instanțelor judecătoresti!

Sper sa nu apuc vremurile când, la gura sobei, voi povesti nepotilor mei că au fost cândva judecători în România...
Suntem mult prea săraci că să ne permitem luxul de a nu avea judecători în România...