Plecând de la biserică mi-am adus aminte de cuvântul vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist din duminica unor alegeri trecute, când și-a încheiat predica sa cu povața „Și-acum mergeți la vot, dar aveți grijă: NU votați cu Antihristul!”.
Degeaba vii la Biserică, dacă nu îți schimbi viața în Biserică a Celui Preaînalt. Degeaba cinstești pe sfinți dacă nu devii unul dintre ei. Degeaba te minunezi, dacă nu devii minune totală a iubirii dăruitoare. E prea târziu pentru scuze ieftine. Hristos trece pe drum.
"Și deodată s-a făcut cutremur mare, încât s-au zguduit temeliile temniței și îndată s-au deschis toate ușile și legăturile tuturor s-au dezlegat.” (Faptele Sfinților Apostoli 16, 26)
Biserica Ortodoxă cinstește în fiecare an în data de 9 iunie pe Sfântul Chiril al Alexandriei. A fost numit, în mod foarte convingător, „apărătorul Maicii Domnului”, pentru că, prin scrierile și mărturisirea sa, Sinodul al III-lea Ecumenic a anatemizat
Istoria Bisericii creștine are la temelia ei pătimirile sfinților mucenici. Timp de trei secole, în epoca persecuțiilor, sângele creștinilor a curs continuu. Ca un semn la cercetării lui Dumnezeu, nu doar din trupurile martirizate a curs sânge
Sfântul Sfințit Mucenic Teodot († 303) a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. El a fost episcop al Bisericii din cetatea Ancira Galatei.Ca păstor al Bisericii, îi adăpostea pe creștinii prigoniți, iar pe cei
Sfântul Ilarion a trăit în secolul al 9-lea, pe vremea împăraților Nichifor, Stavrachie, Mihail Rangabe, Leon Armeanul și Teofil, luptători împotriva icoanelor, neamul său era din Capadocia și părinții săi se numeau Petru și Teodosia
Sfântul Dorotei a trăit în timpul domniei împăraților romani Liciniu, Dioclețian, Constantin cel Mare și Iulian Apostatul, ajungând episcop al Bisericii cetății feniciene Tir.
În 1971, în localitatea Niculițel, din județul Tulcea, a fost descoperită o bazilică martirică ridicată peste o criptă în care se aflau moaștele a patru sfinți, Zotic, Atal, Camasie și Filip, protejate de o raclă funerară din lemn. Acest unic și extraordinar artefact
Sfânta Sofia s-a născut în Tracia, la Aenus, Rhodope (astăzi Enez, Turcia), și era mama a șase copii. Deși ocupată cu grijile și datoriile acestei lumi, a ținut poruncile Domnului și a trăit o viață plină de virtute.
La data de 2 iunie, Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Străvechea cetate voievodală Suceava îl găzduiește pe Sfântul Ioan, supranumit cel Nou, din sec. al XV-lea.
Sfântul Nichifor, marele ajutător al dreptei credințe, s-a născut în Constantinopol, din părinți binecredincioși și temători de Dumnezeu, anume Teodor și Evdochia.
Sfântul mucenic Ermie (Herma), pomenit în calendarul creștin ortodox la 31 mai, era soldat în armata romană, înaintat în vârstă, care a petrecut ani buni de viață ostășească în orașul Comani.
Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul a pustnicit cu mari osteneli în deșert. Mergând la Constantinopol pentru a apăra credința ortodoxă în zilele lui Valens Arianul (364-378), care se ridicase cu război împotriva goților, întâlnindu-l pe Valens,
Sfânta Teodosia este prăznuită în 29 mai, ziua în care sfintele sale moaște i-au fost mutate la Constantinopol și, mai târziu, la Veneția.
Sfântul Ierarh Nichita s-a făcut monah încă din tinerețe, fiind ales episcop al Calcedonului, datorită înțelepciunii și faptelor lui bune. A păstorit comunitatea creștină în vremea ereziei iconoclaste, când la conducerea imperiului era Leon Isaurul
Sf. Ioan Rusul s-a născut în Mica Rusie în jurul anului 1690. A învățat de mic dragostea și evlavia pentru Biserica Domnului. Când a ajuns la vârsta maturității, tânărul Ioan a fost chemat în armată. Luând parte la războiul ruso-turc,
A primit mucenicia în vremea Marii Persecuții din vremea împăraților Dioclețian și Maximian, în anul 304, când a fost adus la judecată înaintea prefectului locului, pe nume Maxim. Prefectul Maxim a fost înștiințat că un soldat veteran,
În duminica a patra după Paști, în cadrul Sfintei Liturghii din Biserica Ortodoxă se va citi relatarea vindecării de către Iisus Hristos a unui slăbănog (paralizat) la scăldătoarea Vitezda din Ierusalim
Am primit în suflete Lumina Învierii lui Hristos ca un nou început pe drumul eliberării de moartea de care, călcând-o cu propria Sa moarte, ne-a îndemnat a-L urma, lepădându-ne de sinele mereu în agonia păcatelor, tânjind spre însănătoșire.
Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat, pomenit în calendarul creștin ortodox la 24 mai, a trăit în timpul împăratului Iustin (518-527), fiind originar din Antiohia.
Sfântul Mucenic Vasilisc a fost nepotul Sfântului Mucenic Teodor Tiron. A trăit în vremea împăratului Maximian (286-305). A fost ucis pentru că a refuzat să aducă jertfă idolilor și pentru arderea templului închinat lui Apolon
„Să iubim deci și noi, să iertăm și noi, să fim blânzi, să fim buni, să fim sfinți chiar! Să fim oameni adevărați, prin Adevărul – Hristos Care ne-a iubit până la capăt.”
Răsplata faptei lor a fost pe măsura și nu a mai rămas nimic din prejudecata despre femei pentru că Domnul nu caută la fața omului ci la inima sa, la gândurile, cuvintele și faptele în care se întruchipează. Mironosițele au fost investite cu misiune apostolească și au făcut-o cu smerenie, maica tuturor virtuților.
În duminica a treia după Paști, a sfintelor femei mironosițe, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate de Biserica Ortodoxă, se citește Evanghelia de la Marcu, capitolul al XV-lea, versetele 43-47 și capitolul al XVI-lea, versetele 1-8
Scaunul Sfântului Episcop Patrichie a fost cetatea Prusei din Țara Bitiniei. Acolo a propovăduit credința în Hristos, certând rătăcirea elinească și întorcând pe mulți de la închinarea idolilor la Hristos Dumnezeu.
Învierea Mântuitorului Hristos este evenimentul care a zguduit din temelii întreaga istorie a umanității, afectând cu har nu numai viitorul lumii ci și trecutul ei, orientându-le către cer și dăruindu-le sens veșnic.
Fecioară extrem de frumoasă, Sfânta Hristina a trăit în secolul al III-lea, în timpul împăratului Deciu, persecutor al creștinilor. La vârsta de 16 ani, pe când venise vremea căsătoriei, a fost prinsă de păgâni în Lampsac
Sfântul Andronic a fost unul din cei șaptezeci de apostoli și era rudă cu Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Andronic L-a propovăduit pe Mântuitorul Iisus Hristos și a luptat împotriva închinării la idoli. Hirotonit episcop al Panoniei, fără a
Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan s-au nevoit în veacul al XVIII-lea în Sihăstria Putnei, loc de liniște în care se retrăgeau monahii iubitori de mai multă rugăciune și nevoință.
Sfântul Iacob Putneanul s-a născut în 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viața monahală. Formarea sa duhovnicească este legată de
Sfântul Isidor trăia în rugăciune, post și înfrânare. După un timp a venit poruncă de la împăratul Deciu ca orice creștin s-ar afla în rândurile soldaților trebuie să jertfească idolilor. Isidor a fost pârât că este creștin și a fost chemat la judecată în fața lui Numerian.
Sfânta Mucenică Glicheria este pomenită în calendarul creștin-ortodox la 13 mai. A trăit în vremea împăratului roman Antonin Pius (138-161), fiind creștină din cetatea Trianopole, Tracia.
Sfântul Sfințit Mucenic Mochie a trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305) și era din Roma. Fiind preot al bisericii din cetatea Amfipoli, care este în părțile Macedoniei, se nevoia, învățând și propovăduind păgânilor Evanghelia lui Hristos, pe care îi aducea la adevărata credință
Ce greu a fost fără Tine, Iisuse, cât de cumplită este lumea aceasta fără Tine! Cât de imposibilă este răsuflarea fără de har, pământul fără cer, soarele fără lumina Ta, noaptea fără odihna Ta asupra creației! Și cât e de frumos universul avându-Te în centrul lui, pretutindeni și mereu, strălucind în lumina Învierii.
Sfântul Apostol Simon Zilotul, pomenit în calendarul creștin-ortodox la 10 mai, a fost mirele din Cana Galileii, la nunta căruia Mântuitorul a săvârșit prima minune, prefacerea apei în vin. Mirele, văzând minunea, și-a lăsat casa, părinții și mireasa
Probabil cea mai uriașă pericopă din Evanghelii, cea care mă fascinează până la lacrimi, e scena călătoriei spre Emaus.
Sfântul Ioan, Evanghelistul și Teologul, a fost unul dintre cei doisprezece Sfinți Apostoli ai Domnului nostru, Iisus Hristos. Ioan este unul dintre cei patru evangheliști. El a lăsat ca moștenire tuturor credincioșilor scrierile sale canonice, nou-testamentare
Grîul leagă floarea-n spic, iar patrioții dezleagă limbile spre a numi reacțiunea trădătoare și înțeleasă cu străinii, iar reacțiunea, învechită în zilele rele precum se știe, privește zîmbind semănăturile și ascultă zîmbind acuzările patrioților
Să dea Dumnezeu ca Patimile Domnului și suferințele și persecuțiile neamului nostru să ne dea tăria să înfruntăm necazurile acestor vremuri, ca să putem rămâne așa cum ne-am născut în Tradiția noastră ortodoxă și să nu ne rătăcească nimeni cu învățături străine de duhul evanghelic.
