Cine se preocupă de România?
Cred că ne-am lămurit de mult cum se face politică în ţara asta: departe de orice realitate românească.
In zilele din urmă s-a ajuns la apogeul combinaţiilor politice scufundate lamentabil. Unde este România în tot acest vacarm? Unde sunt bătrânii, unde mamele, unde copiii şi taţii lor? Unde sunt ţăranii, unde studenţii sau profesorii, unde sunt medicii sau bolnavii, unde este cel care produce orice bun în ţara asta împotriva unui sistem opresiv economic? Cine vorbeşte despre depopularea ţării, despre deculturalizarea continuă, despre atacul furibund al presei împotriva ultimelor bastioane ale identităţii româneşti: Biserica şi Familia? - dupa ce Statul a fost confiscat iar Armata a sucombat pierdută în nisipul nepăsării. Cine se preocupă de oamenii concreţi, care vor să trăiască normal, care au nu numai simţuri ce trebuie stimulate artificial, dar mai au şi suflet, conştiinţe, libertatea de a spera la un loc pe harta prezentului?
Noi am arătat în istorie că tocmai atunci când alţii au crezut că nimic nu mai este posibil ca să ne mai salveze ca neam, Dumnezeu a facut minunea, astfel că martirul creştin Mircea Vulcănescu a scris despre „norocul” românilor în istorie, în sensul proniator arătat mai înainte, iar cinicul om politic conservator P. P. Carp a scos butada rămasă celebră până astăzi: „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni.”
Avva Iustin Pârvu deplângea, înainte de a pleca să dea marturie pentru neamul său în faţa Domnului, lipsa conştiinţei civice a românilor. Ceea ce am constatat cu tristeţe în ultima vreme, pe propria piele, ca să zic asa, este teribila noastră incapacitate de a muta o stâncă punând toţi mâna, pentru că vedem în vecinul de opinteală o prezenţă în mod necesar impură – asta dă naştere la o oarecare tensiune umorală, lipsită complet de finalitate.
Văd zilnic acest cleste care rupe carnea obosită de pe oasele societăţii noastre devitalizate: suspiciunea. Este ultima modă românească în materie de disoluţie socială. Suspiciunea şi dezgustul de ceea ce se întâmplă în jurul nostru acţionează ca lichidul vâscos din pântecele unei flori carnivore: transformă ideile în particule din care se hrăneşte sistemul fără niciun efort. Doar îşi aşteaptă nemişcat, dar cu acel miros putred atât de ademenitor, încă o halcă vie de convingeri infestate de neîncredere. Corpul social alunecă precipitat pe mâzga colorată a spectacolului politicianist, pleoscăie în vintrele deschise ale sistemului şi se lasă digerat în sucul cald, dizolvant, în care fiecare atom încărcat de vitalitate se împrăştie flasc, hrănind neputincios chiar ceea ce ar vrea să dispară, chiar ceea ce îl impiedică să renască.
Un Avva al zilelor noastre, stareţ al unei mănăstiri ce radiază duhovniceşte în toată ţara, îmi spunea de curând că România nu va ieşi din marasm până când „nu vom pune genunchiul la rugăciune”. Recursul la Hristos, singura cale rămasă, poate să adune România creştina sub scut. Oricât ar părea de ridicol în ochii omului dezrădăcinat, atomizat în propriul autism, aceasta este soluţia tare a momentului de amurg al istoriei acestui popor. Acel cheag al credinţei, odată stimulat, va reuşi să regenereze ţesutul social al unui popor dezarticulat. Numai aşa putem lăsa fără nutrienţi planta carnivoră, care poate fi lăsată să dispară fără resentimente.
Trebuie să ne redescoperim realitatea interioară, drumul de la Cruce la Înviere. Este drumul parcurs de toţi cei dinaintea noastră, cei care ne-au dat o ţară în grijă. Soluţia este şi va fi, dintotdeauna, înlăuntrul nostru.
In zilele din urmă s-a ajuns la apogeul combinaţiilor politice scufundate lamentabil. Unde este România în tot acest vacarm? Unde sunt bătrânii, unde mamele, unde copiii şi taţii lor? Unde sunt ţăranii, unde studenţii sau profesorii, unde sunt medicii sau bolnavii, unde este cel care produce orice bun în ţara asta împotriva unui sistem opresiv economic? Cine vorbeşte despre depopularea ţării, despre deculturalizarea continuă, despre atacul furibund al presei împotriva ultimelor bastioane ale identităţii româneşti: Biserica şi Familia? - dupa ce Statul a fost confiscat iar Armata a sucombat pierdută în nisipul nepăsării. Cine se preocupă de oamenii concreţi, care vor să trăiască normal, care au nu numai simţuri ce trebuie stimulate artificial, dar mai au şi suflet, conştiinţe, libertatea de a spera la un loc pe harta prezentului?
Noi am arătat în istorie că tocmai atunci când alţii au crezut că nimic nu mai este posibil ca să ne mai salveze ca neam, Dumnezeu a facut minunea, astfel că martirul creştin Mircea Vulcănescu a scris despre „norocul” românilor în istorie, în sensul proniator arătat mai înainte, iar cinicul om politic conservator P. P. Carp a scos butada rămasă celebră până astăzi: „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni.”
Avva Iustin Pârvu deplângea, înainte de a pleca să dea marturie pentru neamul său în faţa Domnului, lipsa conştiinţei civice a românilor. Ceea ce am constatat cu tristeţe în ultima vreme, pe propria piele, ca să zic asa, este teribila noastră incapacitate de a muta o stâncă punând toţi mâna, pentru că vedem în vecinul de opinteală o prezenţă în mod necesar impură – asta dă naştere la o oarecare tensiune umorală, lipsită complet de finalitate.
Văd zilnic acest cleste care rupe carnea obosită de pe oasele societăţii noastre devitalizate: suspiciunea. Este ultima modă românească în materie de disoluţie socială. Suspiciunea şi dezgustul de ceea ce se întâmplă în jurul nostru acţionează ca lichidul vâscos din pântecele unei flori carnivore: transformă ideile în particule din care se hrăneşte sistemul fără niciun efort. Doar îşi aşteaptă nemişcat, dar cu acel miros putred atât de ademenitor, încă o halcă vie de convingeri infestate de neîncredere. Corpul social alunecă precipitat pe mâzga colorată a spectacolului politicianist, pleoscăie în vintrele deschise ale sistemului şi se lasă digerat în sucul cald, dizolvant, în care fiecare atom încărcat de vitalitate se împrăştie flasc, hrănind neputincios chiar ceea ce ar vrea să dispară, chiar ceea ce îl impiedică să renască.
Un Avva al zilelor noastre, stareţ al unei mănăstiri ce radiază duhovniceşte în toată ţara, îmi spunea de curând că România nu va ieşi din marasm până când „nu vom pune genunchiul la rugăciune”. Recursul la Hristos, singura cale rămasă, poate să adune România creştina sub scut. Oricât ar părea de ridicol în ochii omului dezrădăcinat, atomizat în propriul autism, aceasta este soluţia tare a momentului de amurg al istoriei acestui popor. Acel cheag al credinţei, odată stimulat, va reuşi să regenereze ţesutul social al unui popor dezarticulat. Numai aşa putem lăsa fără nutrienţi planta carnivoră, care poate fi lăsată să dispară fără resentimente.
Trebuie să ne redescoperim realitatea interioară, drumul de la Cruce la Înviere. Este drumul parcurs de toţi cei dinaintea noastră, cei care ne-au dat o ţară în grijă. Soluţia este şi va fi, dintotdeauna, înlăuntrul nostru.
Donează pentru ActiveNews!
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
Pe același subiect
Soluția Casei Regale pentru unirea imediată a Basarabiei cu România
Analiza ”Prafului Saharian”: arsenic, bariu, nichel, zinc, fier, aluminiu. Cum au acționat alte state în timp ce oficialitățile din România tac mâlc. Documente de la Institutul de Inginerie Chimică din Bosnia
A știut directorul Hellvig de activitățile suspecte ale marilor rezerviști, Coldea & Co? Răspunsul lui: Da!
Statul subteran, dezgropat de jurnaliștii de la Realitatea PLUS: Dinamitarea rețelei de infractori conduse de Coldea
Bomba silențioasă a lui Rafila: OMS anunță azi că ”tocmai a semnat cu România Strategia de Cooperare 2024 - 2030”. REACȚII
S-a predat Donald Trump? – Statul Paralel pare că îi pregătește un nou mandat la Casa Albă
Recomandările noastre
Cititoare ActiveNews din Sistemul Medical: Unora plandemonia le-a prăjit creierul. Nimeni nu stie cât chin îndură cei vaxxați și câte turbo-cancere în stadiul IV vedem. NU, lumea nu este pregătită sa afle adevărul despre serurile experimentale!
S-a predat Donald Trump? – Statul Paralel pare că îi pregătește un nou mandat la Casa Albă
Suprema biruință a poeziei “Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!” și a Poetului Radu Gyr! Duhul lui Radu Gyr este viu, în pofida brucanilor care l-au condamnat la moarte!
Comisia Federală de Comunicații din SUA știa că telefoanele mobile depășesc limitele de radiații permise, dar a ascuns informația față de public și instanțe – Cum a fost protejată marea industrie în detrimentul sănătății oamenilor
Tip conținut: Opinii
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (3)