Libertatea de expresie vă apără, cu condiția să protejați identitatea victimei

După ce ”diverși” au încercat, cu oarecare succes, să pună capacul pe subiectul de la Baia de Aramă, avocatul familiei adoptive a început să amenințe televiziunile, cerând imperativ să înceteze difuzarea știrilor cu privire la caz, ba chiar să șteargă tot ce au difuzat până acum, de pe site-uri, rețele sociale... din univers, ce mai!

Ceea ce mi se pare foarte grav est finalul documentului emis de către avocat, în care spune nici mai mult, nici mai puțin decât că acțiunile sale ”nu se vor limita la formularea unei acțiuni în fața instanței”. Adică, la ce ar mai putea recurge? Aceasta este o amenințare în toată regula!

Ceea ce solicită avocatul, redau în imaginile de mai jos.

Să vedem ce spune legislația audiovizualului, pe care domnii o invocă, pe un ton mult prea agresiv, după părerea mea, cu scopul vădit de a intimida jurnaliștii și, astfel, să-i reducă rapid la tăcere:

1. În privința difuzării imaginilor cu chipul minorei și ale părinților adoptivi:

Avocatul spune că, potrivit dispozițiilor legale, posturile de televiziune sunt obligate să înceteze de îndată prezentarea informațiilor despre viața privată a celor doi soți adoptivi, precum și a fiicei recent adoptate. FALS!

Legea protejează dreptul la viață privată. Dreptul minorului la respectarea vieții private și la propria imagine prevalează în fața necesității de informare, cu atât mai mult în cazul minorului aflat în situații dificile. Deci, prin blurarea chipului persoanelor care nu și-au dat acordul pentru a fi difuzate imaginile care îi reprezintă, prin evitarea folosirii numelor proprii ale persoanelor private implicate, televiziunile protejează dreptul minorului și al părinților acestora la imagine, dacă subiectul prezintă un interes public justificat, așa cum voi arăta în continuare.

Pe de altă parte, legislația obligă furnizorii de servicii media audiovizuale să respecte principiul interesului superior al minorului. (art. 2, Codul audiovizualului). 

Art. 3 (2) obligă toți furnizorii de servicii media audiovizuale să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor. Așadar, televiziunile nu vor putea fi oprite să difuzeze opiniile asistenților maternali cu privire la cazul în speță, așa cum trebuie să difuzeze și punctele de vedere ale părinților adoptivi și ale autorităților responsabile.

De ce pot fi difuzate imaginile blurate cu minora agresată de către procuroare:

- pentru că Art. 3 (2) din Codul audiovizualului permite difuzarea imaginilor în care minorii sunt implicați în acte de violență, dacă reprezintă un interes public justificat, cu condiția ca radiodifuzorul să se asigure că nu este difuzat niciun indiciu care ar putea duce la identificarea minorilor implicați;

- pentru că art. 31 din Codul audiovizualului definește cât se poate de clar ce înseamnă interesul public justtificat, ca fiind ”orice probleme, fapte sau evenimente care influențează societatea sau o comunitate, în special cu privire la:

a) prevenirea sau probarea săvârșirii unei fapte cu incidență penală;

b) protejarea sănătății sau siguranței publice;

c) semnalarea unor afirmații înșelătoare sau a unor cazuri de incompetență

care afectează publicul;

- pentru că art. 32(3) din același Cod prevede că dreptul la propria imagine invocat de o parte nu trebuie să împiedice aflarea adevărului în probleme de interes public justificat.

Toate aceste condiții sunt îndeplinite. Rămâne doar ca fața minorei și chipurile părinților adoptivi să fie blurate de către acele televiziuni care încă n-au procedat astfel.

2. În privința difuzării imaginilor captate cu telefonul în imobilul asistenților maternali și pe stradă:

Avocatul cere ca televiziunile să înceteze de îndată să difuzeze filmul înregistrat cu telefonul mobil în care apar clienții săi și fiica adoptivă a acestora, invocând, de asemenea, anumite prevederi legale. Doar că mai sunt și alte prevederi legale, care apără dreptul jurnaliștilor în a difuza aceste imagini.

Codul audiovizualului protejează dreptul la proprietatea privată, dar nu interzice difuzarea imaginilor din interiorul unui imobil, dacă proprietarii imobilului și-au dat acordul asupra difuzării imaginilor respective. Cum asistenții maternali au publicat filmul, există și acordul lor implicit. Mai mult, art. 34 (4) din Codul audiovizualului precizează că atât imaginile, cât și vocea înregistrate într-un spațiu privat, pot fi difuzate chiar și fără acordul proprietarilor, dacă situațiile în care imaginile difuzate surprind fapte care prezintă un interes public justificat. Am văzut mai sus ce înseamnă interes public justificat, iar bruscarea unui copil de 8 ani de către un procuror reprezintă o faptă cu un interes public justificat.

3. În privința difuzării informațiilor despre viața privată a copilei și a familiei adoptive: 

Avocatul cere încetarea furnizării oricăror detalii cu privire la viața privată a clienților săi, invocând dreptul acestora la demnitate și viață privată. Și de data aceasta, are doar parțial dreptate, întrucât Codul audiovizualului prevede că este interzisă difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje audiovizuale care constituie imixtiuni în viața privată și de familie a persoanei, fără acordul acesteia. Jurnaliștilor le este permisă excepția de la această regulă - art. 33(4): Fac excepție de la prevederile alin. (3) situațiile în care sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:

a) existența unui interes public justificat;

b) existența unei legături semnificative și clare între viața privată și de familie a persoanei și interesul public justificat.

Or, în cazul de față, există și interesul public justificat, așa cum l-am prezentat definit de legislație mai sus, există și legătura semnificativă și clară între prezentarea datelor considerate a aparține vieții private și interesul public justificat.

Încă ceva: se vede în documentul atașat că, pe de o parte, avocatul cere încetarea de îndată a difuzării oricăror informații cu privire la viața privată a minorei, pe de altă parte, în dreptul la replică pe care îl solicită televiziunilor, avocatul însuși dă detalii cu privire la viața privată a minorei, cu un impact mult mai puternic asupra vieții private a acesteia decât cele referitoare la clienții săi. În dreptul la replică, avocatul cere ca televiziunile să spună că minora a fost internată de două ori cu diagnostic de subnutriție. Poate se hotărăște ce vrea: să protejeze minora sau să o expună și mai profund?!

Concluzie:

Nimeni nu poate interzice presei să abordeze acest subiect, oricâte amenințări cu tribunalul ar profera, dacă jurnaliștii respectă normele cu privire la viața privată. Constituția României și Legea audiovizualului prevăd că este interzisă cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale.

Un avocat al unor părinți adoptivi nu pot recurge la cenzură asupra informațiilor de interes public justificat, prin simpla invocare a drepturilor private ale clienților săi. Dacă nu ar fi așa, un părinte criminal ar putea cere, spre exemplu, ca presa să nu mai difuzeze nicio știre cu privire la fapta sa, considerând că astfel îi este afectat dreptul la viață privată, căci și criminalii au acest drept, chiar dacă nu vă vine să credeți. E doar un exemplu, nu e nevoie să săriți!”, a scris Narcisa Iorga.