ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Se vorbește mult despre vaccinarea împotriva bolilor copilăriei de parcă ar constitui un pericol extrem pentru sănătate. Aceste boli nu sunt însă altceva decât etape de „antrenare” și „examene” ale sistemului imunitar. Nu bolile copilăriei sunt un pericol, ci mai degrabă soluția artificială a vaccinării și lipsa unui mediu echilibrat pentru creșterea robustă a copilului, sub toate aspectele. La aceste întrebări am încercat să răspundem împreună cu colegul nostru, Virgiliu Gheorghe, din perspectiva formației sale de biofizician și bioetician. Aceasta este partea a doua a dialogului. Luna viitoare vom prezenta a treia parte. (G.F.)

– Domnule Virgiliu Gheorghe, chiar dacă pot exista efecte adverse ale vaccinului, nu credeți că beneficiile pot fi mult mai mari, protejând în fața unor boli grave ale copilăriei?

– Bolile pe care le numiți „grave ale copilăriei” au fost și ele îngăduite de Dumnezeu cu un scop, iar acesta a fost descoperit de mai mulți cercetători. Se pare că aceste boli nu reprezintă altceva decât antrenamentul sistemului imunitar al copilului pentru a face față mai ușor bolilor pe viitor. E ca și cum un sportiv trebuie să se antreneze cât mai mult, ca să facă față solicitărilor, provocărilor concursului, când se va dovedi cu adevărat care este capacitatea lui de luptă.

– Și, totuși, infecțiile nu pot pune în pericol viața omului, sănătatea lui pe termen lung?

– Știți, sunt părinți care își protejează copiii și nu-i lasă să vină în contact cu microbii. Totul este sterilizat, de la lapte sau orice fel de băutură, până la farfuriile în care mâncăm și lucrurile de care ne folosim. Spațiul în care se mișcă omul modern este tot mai steril. Ei bine, s-a constatat că această grijă excesivă pentru sterilizare predispune copiii la cel puțin două boli care au fost bine studiate: leucemia și diabetul. Aceasta pentru că și microbii cu care interacționează omul au un rol în viața acestuia. S-a descoperit, de pildă, recent, mai exact, de când s-a dezvoltat tehnologia NGS (Next Generation Sequencing) că noi avem foarte mulți microbi, nu numai în intestin, plămâni sau în alte organe, ci chiar în sânge. Diferența între un om sănătos și unul bolnav este dată însă de tipul de microbi și de distribuția pe specii a acestora.

Ia gândiți-vă că toate alimentele de fermentație conțin bacterii. Vorbim de murături, dar și de lapte acru etc. Omul modern, mai ales copiii din noile generații nu mai consumă astfel de alimente. Aceasta este o mare problemă pentru sănătatea lor. Asta, pentru că noi avem în intestin de zece ori mai multe bacterii decât toate celulele din organism. Iar aceste bacterii lucrează în folosul nostru. Dacă se pierde diversitatea acestor bacterii și li se împuținează numărul, extrem de multe procese din organism, de la cele imune până la cele nervoase, intră în declin până la apariția patologiilor.

– Există însă copii care fac forme foarte grave ale acestor boli ale copilăriei. Ei trebuie vaccinați?

– Acești copii fac forme grave ale bolilor copilăriei, pentru că au o imunitate slabă. Iar aceasta, tocmai pentru că nu au un microbiom sănătos, nu au o alimentație sănătoasă, nu fac mișcare suficientă sau sunt stresați în viața de familie, neavând parte de un context armonios. De pildă, fac o paranteză, divorțul părinților slăbește în mod evident imunitatea copilului. Asta se poate spune și despre certurile din familie și toată dizarmonia existentă în aceasta. Nu mai vorbim de obiceiul uitatului la telefonul mobil sau televizor. Folosesc special cuvântul „uitat”, căci omul uită de el în fața ecranului. Acest obicei slăbește imunitatea copilului prin stresul nervos și psihic pe care îl induce.

Ei bine, problema nu e atât boala, care există de când lumea, ci stilul de viață. Acum, dacă părinții constată că al lor copil este foarte slab din punct de vedere imun, vaccinarea împotriva unei boli a copilăriei ar putea intra în discuție, în condiții ideale. Dar și aici încap anumite discuții.

– Ce înțelegeți prin „condiții ideale”?

– În primul rând, vaccinarea să se facă cu un vaccin monovalent, adică împotriva unei singure boli odată, nu cu vaccinurile trivalente sau hexavalente, deci cu trei sau cu șase tulpini. În al doilea rând, să știi că vaccinul este sigur, adică este confecționat într-un centru care prezintă siguranță din toate punctele de vedere. Că cei care distribuie chiar vor binele populației și nu sunt infiltrați sau coordonați de unii ca Bill Gates, care afirmă că vaccinare este o metodă prin care poate fi controlată populația, adică omorâți oamenii prin șubrezirea sănătății generată de vaccinuri. Există și factorul genetic. Aici este o loterie. Nu știm cum poate reacționa copilul la vaccin. Mai ales băieții riscă să dezvolte autism. Sunt sigur însă că s-ar putea testa copilul, ca să se vadă reacția, dar acest lucru ar însemna ca pentru fiecare copil să se facă două vaccinuri, unul pentru testare, iar altul pentru administrare, dar și analize în urma testării. Nu cred că există vreun stat care să-și permită la ora aceasta acest lux. Mai rămâne, de asemenea, conținutul vaccinului. Acesta ar trebui să nu conțină mercur și aluminiu, care ele însele pot provoca reacții puternice copiilor care prezintă mutații ce împiedică detoxifierea.

– Dar dacă toate aceste condiții nu pot fi întrunite, ce recomandați?

– Desigur, trebuie întărită imunitatea copilului. Un copil cu imunitate bună nu va face o formă gravă a bolii. Dar asta presupune ca părinții să se ocupe cu adevărat, din primele luni ale vieții copilului, de dezvoltarea lui armonioasă, așa încât să aibă o imunitate puternică: în primul rând, mai multă afectivitate, o alimentație săracă în carbohidrați rapizi (mă refer în primul rând la dulciuri), bogată în crudități, dar și mișcare, soare și fără ecrane.

– Și dacă toate acestea lipsesc sau copilul din varii motive are o imunitate slabă?

– Nici în aceste condiții de limită nu recomand vaccinul. Bolile copilăriei trebuie tratate de părinți cu multă, foarte multă atenție. În primul rând, copilului, în funcție de vârstă, să i se dea vitamine, mama să stea lângă el, dacă e mai măricel, chiar i se pot pune perfuzii cu vitamine și minerale, dar mai există o mulțime de proceduri tradiționale, așa-zisele „leacuri băbești” care sunt foarte de folos – de la frecții cu uleiuri esențiale, împachetări cu cearceaf ud sau chiar băi reci , aplicații cu usturoi pisat în talpă, tincturi, siropuri, cataplasme etc. La un copil mic la care imunitatea este totuși dinamică și poate fi crescută ușor, aceste mijloace ajută foarte mult. Eu, personal, nu am cunoscut cazuri care să nu poată fi depășite nici chiar la copii cu imunitatea foarte slabă. Pot exista excepții, dar acestea sunt atât de rare, încât nu cred că trebuie luate în discuție.

– Credeți însă că riscurile vaccinării sunt atât de mari, statistic vorbind?

– Lucrez în domeniul medical și mă confrunt săptămânal cu cazuri de copii cu autism declanșat de vaccinare. Numai acum două zile am vorbit cu o mamă cu doi băieți gemeni care au făcut amândoi autism în urma vaccinării. Unul cu o formă mai gravă, iar altul mai ușoară. Fiind băieți, iar băieții au o sensibilitate mai mare la reacțiile postvaccinale, dar și gemeni, au avut probabil amândoi o anumită mutație sau caracteristică genetică care a generat reacția la vaccin și autismul. Dar nu vorbim numai de copiii care suferă în mod evident de autism. Există foarte mulți cu anumite probleme de atenție și hiperactivitate, cu o ușoară absență, care nu se încadrează perfect în sindromul de autism, dar nici cum erau copiii de altă dată nu mai sunt. În loc să prefere mișcarea și joaca, stau lipiți de ecran, pentru că ecranul îi hipnotizează, dar și pentru că îi liniștește. De altfel, mulți părinți folosesc ecranul pe post de sedativ. Eu cred că sunt deja foarte mulți copii în societatea românească, mai ales băieți, care suferă de anumite disabilități mentale mai ușoare sau mai accentuate în urma vaccinării. În Occident, există de câteva decenii controversa aceasta privind sindromul de ADHD, în care unii medici după anumite criterii, îi încadrau pe copii, iar alții spuneau că nu au nimic. Cauza nu e alta decât aceea că vaccinarea îi conduce pe mulți la o zonă de graniță a patologiei. Vă spun sincer că cea mai mare durere mi-o provoacă acești copii, pe care îi întâlnesc pe stradă sau în diferite conjuncturi și prezintă semne ale unor probleme mentale. Mă doare, pentru că-mi dau seama că acești copii puteau fi foarte sănătoși și cu șansele cele mai mari în viață, dar ei se vor lupta totdeauna ca să-și depășească anumite disabilități. Mulți dintre ei se vor refugia în lumea ecranului care le va adânci patologia și nu le va mai da nici o șansă. Iar mulți dintre părinți, nu înțeleg nimic din toate acestea, și acesta mi se pare chiar cel mai grav lucru.

(va urma)

Material realizat de Gheorghe Fecioru 

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 181 (februarie 2024)

Revista poate fi achiziționată din:

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

  • la revista în format digital online, de AICI
  • în format tipărit, cu livrare în România, de AICI
  • în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI