ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Sunt patru milioane de români emigraţi în Europa”, anunţa Comisarul european al României, Dacian Cioloș, la lansarea raportului Societăţii Academice Române (SAR) pe 2014. Un studiu sociologic realizat în 2010 de Fundaţia Friedrich Ebert arată că doar 5% dintre ei vor să se reîntoarcă în România. Acolo le e greu. Aici le e imposibil. Şi nu cu ei ar trebui să se întâmple ceva, ci cu România. Cu politicienii acestei ţări. 

Luna trecută, președintele Klaus Iohannis a efectuat o vizită oficială în Spania. Ocazie cu care, conform Agerpres, el „a transmis mulțumiri pentru deschiderea cu care românii sunt primiți în această țară”. „Astăzi, relația dintre noi are fundamente întărite. Mă refer la comunitatea de români din Spania. Cei aproximativ un milion de concetățeni ai noștri care trăiesc, studiază și muncesc aici contribuie la dezvoltarea Spaniei”. De ce n-ar contribui însă, cei un milion de români aflaţi în Spania, la dezvoltarea României? De ce n-ar putea ei să trăiască, să studieze și să muncescă acasă, în ţara lor? De ce să fie ei puși astăzi în situaţia de a alege între cetăţenia spaniolă și cea română, dilemă pe care vizita oficială a lui Iohannis nu a reușit să o rezolve?
Problema exodului românilor e un examen al iubirii de neam și de ţară, pe care niciun politician n-a reușit să-l treacă, până acum. Pentru că niciunul dintre ei nu s-a gândit cu adevărat la români. La toţi românii, nu doar la cei din juru-i.
 


Ȋn 2013, 17.000 de români aflaţi în Italia au suferit accidente de muncă

Conform unor statistici realizate de EUROSTAT la 1 ianuarie 2013, în Italia trăiesc 951.100 de români. Neoficial, cifra lor depășește cu mult un milion. 
Teoretic, potrivit raportului „Dossier Statistico Immigrazione UNAR - 2014”, majoritatea românilor (trei din patru) beneficiază de contracte full time, pe perioadă nedeterminată. Cele mai multe românce lucrează în casele italienilor ca asistente sau menajere, sunt angajate de diferite firme de curăţenie sau muncesc în restaurante și în hoteluri. Bărbaţii, în patru din zece cazuri, sunt angajaţi în construcţii.
Raportul avertizează însă şi asupra condiţiilor dificile de muncă ale angajaţilor români: numai în anul 2013, aproape 17.000 de români aflaţi în Italia au suferit accidente la locul de muncă, în 39 de cazuri fiind vorba de accidente mortale - un record printre angajaţii străini!
Ioan Puşcaşu avea 46 de ani și era de loc din satul Costeşti, comuna Răchiţi, judeţul Botoșani. De unde se agaţă harta în cui, iar sărăcia se lipește de om. La 1 decembrie 2014, de Ziua Naţională, bărbatul posta pe o reţea de socializare o poză cu harta ţării acoperită de tricolor, însoţită de mesajul „NU SUNT ȊN ROMÂNIA ŞI NU E VINA MEA! Acolo e ţara mea de dor”. Pușcașu a pribegit prin lume, slugă la străini, sperând că, într-o bună zi, își va putea împlini visul: să-și construiască o casă. Lucra cu ziua, cu ora, accepta orice muncă, doar pentru a reuşi să strângă nişte bani. Ȋn urmă cu şapte ani, el a ajuns în Italia, unde se aflau deja o soră de-a lui şi cumnatul. Spunea că Italia va fi fost ultimul popas, înainte de reîntoarcerea la Botoşani. 
 

„Nu v-aş dori să munciţi cum muncesc eu!”

Asta le declara Pușcașu prietenilor săi, pe facebook, cu trei luni în urmă. De aproape patru ani, el lucra într-un solar de legume din localitatea Carmagnola, din nordul Italiei. Trudea câte 10-12 ore pe zi, iar în puţinul timp rămas pentru odihnă, se refugia într-o baracă sărăcăcioasă de lângă seră, pentru care îi plătea chirie patronului. Nu cu bani, spun colegii lui, ci cu ore suplimentare de muncă şi prin supravegherea animalelor pe care le avea în proprietate patronul său.
În zilele în care îi mai rămânea o fărâmă de forţă după munca la seră, Pușcașu îşi lua bicicleta şi colinda satele vecine. Uneori se oprea şi pe malul răului Po şi pescuia. Era singura lui alinare. Abia aștepta să se întoarcă în ţară și să-şi sărbătorească, pe 2 august, ziua de naştere. „Ar fi împlinit 47 de ani şi voia să mergem cu toţii la mare”, mărturisesc prietenii lui. N-a mai apucat. 
 


Sâmbătă, 18 iulie a.c., bărbatul a fost găsit mort de nişte colegi de muncă, în baraca de lângă sera de roşii. Circumstanţele în care românul şi-a pierdut viaţa sunt încă neclare pentru carabinierii din Asti, care se ocupă de acest caz. Mai ales că cei audiaţi au dat declaraţii contradictorii. Unii colegi de lucru susţin că, în momentul în care românului i s-a făcut rău, patronul a solicitat ca trupul lui să fie scos din solar. Pe de altă parte, un fermier din zonă susţine că, în acea zi, l-a găsit pe Pușcașu căzut pe stradă, l-a urcat în maşină şi l-a dus în baraca unde acesta locuia. A fost chemată ambulanţa, însă era prea târziu – bărbatul nu mai avea funcţii vitale, iar medicii n-au putut decât să înregistreze decesul. Ȋn totală contradicţie cu cele două versiuni de mai sus, alţi lucrători povestesc că, în seara decesului, românul era acasă, întors după o zi de muncă în sere. Şi că el părea a fi într-o stare bună de sănătate.

La autopsie, legiștii au stabilit însă că Pușcașu a decedat în urma unei crize cardiace, provocată de condiţiile de muncă existente în interiorul serelor. Mai exact, de temperaturile ridicate, care pot depăși și 40° C.
Cazul este anchetat  de autorităţi, după ce s-a descoperit că românul muncea la „negru", fară niciun fel de contract. Patronul fermei a plătit pentru înmormântarea românului, dar Procuratura din Asti, în baza cercetărilor efectuate de carabinieri, ar putea să îl pună sub acuzare pe angajator, informează jurnaliştii de la torinotoday.it.
Moartea lui Pușcașu a devenit subiect de dezbatere publică. Ȋn Italia. „Acest fenomen trebuie să înceteze. Munca la negru nu mai poate continua aşa. A sosit momentul să spunem gata!”, a declarat Denis Vair, secretarul sindicatului Flai Cgil. În curând, în localitatea în care Ioan Puşcaşu şi-a pierdut viaţa, va fi o sărbătoare a legumelor. „Oamenii trebuie să afle că pentru aceste produse, sunt oameni care muncesc în condiţii deplorabile, sunt oameni care mor pentru ca ei să aibă ce să pună pe masă”, a mai spus Denis Vair.
Ȋn Italia, astfel de tragedii se petrec frecvent, însă foarte rar ele ajung pe masa anchetatorilor. Cetăţeni europeni de mâna a doua, românii preferă să accepte, pentru câţiva euro, cele mai umilitoare și inumane condiţii de muncă. Ioan Puşcaşu e doar una dintre multele victime. Şi-a pierdut viaţa, pentru că ea valora, în registrele zilierilor de la seră, patru euro pe oră.

Ȋntr-o singură lună, patru români au murit în fermele din Italia

George Bărbieru avea 50 de ani și lucra la o fermă agricolă din zona Belfiore (Verona). Era de-o săptămână angajat acolo, planta puieţi de măr, pentru o nouă livadă. Luni, 6 iulie a.c., în pauza de prânz, bărbatul s-a prăbușit pur și simplu din picioare. Cei care au lucrat cu el la ferma spun că, în acea zi, românul s-ar fi plâns că nu se simte bine și că suportă greu temperaturile ridicate. Bărbieru a căzut lângă fermă și a fost găsit de doi muncitori, o oră mai târziu. S-a prăbușit după ce a intrat în hipertermie, au susţinut paramedicii, care nu au mai putut face nimic pentru a-l readuce la viaţă. 
Ȋn aceeași zi, de 6 iulie, un alt român, în vârstă de 47 ani, a murit în timp ce lucra la o fermă de porci din Mantova (Lombardia). Bărbatul distribuia furaje animalelor, când i s-a făcut rău şi s-a prăbuşit. A fost, cel mai probabil, afectat de valul de căldură toridă, scrie www.today.it. Medicii de pe ambulanţă, ajunşi după câteva minute la faţa locului, au încercat în zadar să îl resusciteze. La ferma din Mantova au ajuns de urgență și inspectorii de muncă, dar și carabinierii, care au deschis o anchetă în acest caz, pentru a se determina cu exactitate cum a decedat cetățeanul român.

Daniel Răducanu avea 40 de ani și era de loc din Smeeni, judeţul Buzău. Mai avea doi fraţi şi o soră, rămași în România. El muncea în Italia de aproape 9 ani, ca zilier în agricultură. Făcea de toate, fiind apreciat foarte mult de colegii şi de şefii lui. A fost găsit mort, la începutul acestei luni, pe un câmp din Sicilia, Italia. În acea zi fatidică, bărbatul a muncit toată dimineaţă la adunat pepeni. Apoi, la orele amiezii, el a fost trimis să aibă grijă de oile de la o stână. Afară era caniculă și, conform declaraţiilor familiei, bărbatul a făcut comoţie cerebrală, fiind găsit, după câteva ore, fără suflare. Rudele, care încearcă să-i aducă trupul neînsufleţit în ţară, apelează acum la mila publică pentru a strânge 5.000 de euro. Atât costă repatrierea unui român care, pleacat printre străini să caute o viaţă mai bună, găsește umilinţă și moarte. 
 
 
 „Tati, de ce nu răspunzi la telefon? Ești bine?”
 
Românii din Italia sfârșesc în accidente de muncă nu doar în fermele agricole, ci și pe șantiere. 
2 IANUARIE 2015. Un român de 39 de ani, I.B., a murit după ce a căzut de la o înălţime de 5 metri, de pe acoperişul unui depozit unde efectua lucrări de repaţii, pe via Flaminia, lângă Roma. Românul fusese trimis de firma unde era angajat să repare acoperişul unei hale. Cel mai probabil neasigurat cu centură, muncitorul şi-a pierdut echilibrul şi a căzut. A primit primul ajutor imediat şi a fost transportat cu elicopterul la spitalul Gemelli. Din cauza traumatismelor craniene grave, starea muncitorului s-a agravat, iar el a murit după câteva ore de la internare. Carabinierii şi Inspectoratul Muncii verifică circumstanţele accidentului şi dacă au fost respectate normele de siguranţă a muncii. 

14 februarie 2015. Un muncitor român de 41 de ani a murit după ce a căzut de pe o schelă a unei clădiri în construcție din Castel Gandolfo (provincia Roma). Vasile Gherman era angajat cu acte în regulă la o firmă de construcții. Accidentul s-a produs într-o sâmbătă, la ora 13:00. Bărbatul lucra fără cască, corzi și lanțuri de protecție, pe schelele aflate la circa 10 metri înălţime, pentru a aranja cablurile macaralei de deasupra șantierului. Şi-a pierdut echilibrul, a căzut la pământ și a murit pe loc.
Vasile Gherman era originar din localitatea Tulnici (Vrancea) și locuia în Italia de circa 13 ani. Era căsătorit și avea o fiică de 10 ani. Ȋn ziua în care tatăl ei a murit, fetiţa, fără să știe de accident, i-a trimis un mesaj pe telefon, îngrijorată că el nu-i răspunde: „Tati, de ce nu răspunzi la telefon? Ești bine? Te iubesc mult”.
3 martie 2015. Adrian Miholca avea 25 de ani și era din localitatea maramureșeană Groșii Țibleșului Se angajase la o firmă de construcții din provincia Brescia, iar în momentul producerii tragediei lucra la construcția viaductului de pe autostrada Salerno -Laino Borgo – Mormanno, din provincia Cosenza. Potrivit unui comunicat al Societății Naționale de Autostrăzi din Italia, accidentul s-a produs într-o porțiune a viaductului unde se executau lucrări de demolare. La un moment dat, nu se știe din ce motive, buldozerul în care se afla Adrian Miholca s-a prăbușit în gol, odată cu românul, de la o înălțime de aproximativ 80 de metri. Tânărul din Maramureș a murit pe loc. Poliția italiană a deschis o anchetă în acest caz.

„NU SUNT ȊN ROMÂNIA ŞI NU E VINA MEA!”, a scris Ioan Pușcașu, cu câteva luni înainte să moară printre străini. A cui e vina? A celor care știu și tac. A celor care pot și nu fac. A celor care nu iubesc România. Dar o conduc.