ascultă articolul

Masa de Paști este bogată în această zi și la cei săraci. Nu lipsesc de pe masă ouăle roșii și colorate, pasca și cozonacul, vinul roșu, carnea de miel, peștele, pâinea proaspătă și alte numeroase bunătăți.

Ce trebuie să știm despre vopseaua de ouă

Aditivii din vopseaua de ouă : 21 de aditivi alimentari în vopsele pentru ouă

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat 17 tipuri de vopsea pentru ouă din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri), în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestui tip de produs și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor, anunță apc-romania.ro. 

Au fost analizate următoarele vopsele de ouă: Take (vopsea de ouă sidef marmorat, vopsea de ouă granulată, vopsea de ouă lichidă), Colours Heitmann (vopsea stick paint, pearl, brillant, glitter, glamour),  Secom Onix Impex (vopsea Onix), Dr. Oetker (vopsea Carmin), Dr. Oetker ( kit pentru Ouă de Paște), Polyrom Impex (vopsea solidă și vopsea lichidă), Alex & Comp (vopsea solidă și lichidă roșie, verde, galbenă), Alex & comp (lac pentru ouă), Dr. Oetker (vopsea Gallus) și Gordena Impex (vopsea Imperial Multicolor și hârtie pentru vopsit ouă roșii). Studiul a fost realizat de către o echipă de experți a APC, coordonată de către conf. univ. dr. Costel Stanciu. În cele 17 tipuri de vopsea analizată au fost identificați 11 coloranți alimentari (E102, E104, E110, E122, E124,E131, E133, E142,E151, E171 si E172), 3 conservanți alimentari (E200, E203 si E211), 2 corectori de aciditate (E270 și E524), 2 agenți de îngroșare (E410 și E415), 1 acidifiant – E330, 1 agent de umezire - E422 și 1 stabilizator – E555.

8 dintre aceste vopsele conțin Azorubina, E122, un colorant roșu toxic, folosit în industria textilă, ce poate produce astm sau hiperactivitate la copii. Poate produce reacții la persoanele care nu tolerează aspirina. Este un aditiv interzis în Japonia, Suedia, SUA, Austria și Norvegia.

Experții APC recomandă să cumpărați ouă de categoria 0 și 1 întrucât au coaja mai groasă și nu trece vopseaua prin ele ajungând la conținut. Ouăle de categoria 2 și 3 provin de la găini crescute în hale industriale sau baterii, găini stresate și au coaja foarte subțire, prin urmare vopseaua de ouă poate ajunge în interior. Odată pătate cu vopsea, ouăle nu mai pot fi mâncate pentru că devin toxice.

„Pentru vopsirea ouălor, mulți consumatori se aprovizionează cu substanțe chimice improprii pentru vopsirea acestora, dar care dau culori impresionant de vii, incomparabil mai atractive decât culorile din surse naturale: pentru roșu și roz - foi de ceapă, sfeclă proaspătă; pentru galben și portocaliu – morcovi, coji de citrice; pentru albastru – frunze de varză roșie; pentru verde – frunze de spanac etc. Este bine să se procure ouă albe pentru vopsiri frumoase, să fie curățate cu apă caldă (fără detergenți), să fie fierte încet în apă cu puțină sare, apoi să se adauge puțin oțet și sursa de colorant. Foarte comod este să se fiarbă ouăle în apa în care au fiert mai întâi foile de ceapă, de exemplu. Aceste experimente asigură și plăceri deosebite în arta de a face.” a spus Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

Ce trebuie să știm despre cozonaci

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat 31 tipuri de cozonac din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri), fabricat/distribuit de 13 producători, cu gramajul cuprins între 325 g și 1000 g, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestui tip de produs și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor.

Au fost analizate sortimente de cozonac fabricate/distribuite de către: SC Vel Pitar SA din Râmnicu Vâlcea, SC Boromir IND SRL din Râmnicu Vâlcea, Auchan, Cora, Carrefour, Tedesco SRL din Italia, SC Grewe SRL din Vestem-Sibiu, SC SAL-PAN din Salonta-Bihor, SC Lucipol Impex SRL din Râmnicu Vâlcea, SC As Pan SRL din Popești Leordeni-Ilfov, SC Cristian Impex SRL din Tulcea, SC Aida Prod Com SRL din comuna Cernica-Ilfov și SC Teoden SRL din Băilești-Dolj.

În afară de făină, zahăr, drojdie, sare iodată, în „cozonacul” industrial s-au identificat următoarele ingrediente: spărtură de soia, șrot de soia, făină de soia degresată, amidon din porumb, ou praf, pudră de albuș de ou, fibre de cartofi, zer praf, oțet din vin, făină de orz, lapte praf, gluten din grâu, ulei de palmier, ulei de rapiță, enzime, drojdie comprimată, făină de porumb, griș de grâu, pudră de zer, conservanți, coloranți, agenți de îngroșare, agenți de umezire, emulsifianți, corectori de aciditate, stabilizatori.

Conținutul de cacao la produsele analizate variază între 0,5% și 2%.

Niciunul dintre produsele analizate nu respectă rețeta tradițională a cozonacului (făină tip 000, lapte dulce, zahăr, ouă, unt, umplutură de diferite tipuri).

La 65% dintre produsele analizate nu se menționează tipul de făină de grâu folosită la fabricarea cozonacului.

Un singur producător de cozonaci, SC Grewe SRL, dintre cei ale căror produse au fost analizate, declară că folosește făina tip 000.

În cele 31 de produse analizate s-au identificat 30 de aditivi alimentari.

 Top 10 cozonaci aditivați

    Cozonac cu rahat și cacao, fabricat de Lucipol, conține 15 aditivi.

    Cozonac cu rahat și cacao, fabricat de Vel Pitar, conține 14 aditivi.

    Cozonac cu nucă și cacao, fabricat de Lucipol, conține 13 aditivi.

    Cozonac cu nucă și cacao, fabricat de Vel Pitar, cozonac cu nucă, cacao și stafide, fabricat de Lucipol, cozonac cu nucă, stafide și cacao, fabricat pentru CORA, conțin câte 11 aditivi.

    Cozonac cu nucă, stafide și cacao, fabricat de Vel Pitar și cozonac cu rahat fabricat pentru Carrefour, conțin câte 10 aditivi.

    Cozonac cu nucă, fabricat de Vel Pitar, cozonac cu nucă și cacao, fabricat de Aida Prod Com și cozonac cu umplutură de nucă, stafide și cacao, fabricat de Sal-Pan, conțin câte 9 aditivi.

    Cozonac cu cremă de lapte-frișcă, fabricat de Boromir și cozonac cu nucă, fabricat de As Pa, conțin câte 8 aditivi.

    Cozonac cu cremă ciocolată-rom, fabricat de Boromir, cozonac cu umplutură de nucă, stafide și rahat, fabricat de As Pan și cozonac cu stafide, rahat și cacao, fabricat de Teode, conțin câte 6 aditivi.

    Cozonac cu nucă și cacao, fabricat de Carrefour și cozonac cu rahat, stafide și cacao, fabricat de Cristian Impex, conțin câte 5 aditivi.

    Cozonac cu cremă caramel și cremă ciocolată, fabricat de Boromir, conține 4 aditivi.

„Cozonacul industrial este un produs care, în cele mai multe situații, nu mai are nimic din gustul și savoarea cozonacului tradițional. În compoziția acestuia există ingrediente care au denaturat rețeta produsului, cum ar fi: șrot de soia, spărtură de soia, făină de soia degresată, oțet din vin, fibre de cartofi, făină de porumb, amidon de porumb etc, la care se adaugă coloranți, conservanți și îndulcitori artificiali. Le sugerez consumatorilor să cumpere cozonac numai după o atentă verificare a ingredientelor, a termenului de valabilitate și să fie circumspecți la anumite mențiuni nutriționale sau de calitate, care apar pe ambalajul produselor de acest tip”, a spus conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC România.

Ce trebuie să știm despre vinuri

Reguli de bază:

Culoarea - vinurile albe cu preparatele din carne albă și vinuri roșii cu preparate din carne roșie.

Densitatea - conținutul în alcool, concentrația aromelor și buchetului se asociază cu gustul și savoarea preparatelor culinare; preparatele fine se asociază cu vinurile fine, iar preparatele consistente cu vinuri mai puternice.

Aromele - de regulă se realizează un acord între aromele preparatului culinar și cele ale vinului; contrastul aromelor este apreciat de mai puține persoane.

Asocierile regionale - sunt datorate afinităților și obiceiurilor locale; le întâlnim atât în diferite țări,  cât și în diferite regiuni; o mâncare tradițională este asociată cu un vin specific.

Reguli ale rafinamentului

Pentru a înțelege interacțiunea dintre vin și mâncare, trebuie cunoscuți termenii care definesc elementele gustului.

 "Orice preparat culinar poate conține unul sau mai multe din cele cinci elemente de bază ale gustului: dulce, acru, sărat, amar și umami (un al cincilea element component al gustului, descoperit de japonezi la începutul secolului, care desemnează capacitatea proteinică a unei mâncări). Aceste nuanțe își pun amprenta și asupra gustului vinurilor.”, a spus prof. univ. dr. Dan BOBOC, decan al Facultății de Economie Agroalimentară și a Mediului.

Mâncărurile dulci și umami (proteinice) reduc caracterul aromatic al vinurilor, făcând textura vinului să pară mai puternică (acidă, astringentă și taninoasă).

Cele mai amărui sau sărate reduc textura vinului, făcând-o mai dulce și mai catifelată, și accentuează aromele.

Umami, cea de-a cincea nuanță a gustului, mai desemnează și savoarea mâncării. Această nuanță a simțului gustativ se bazează pe aminoacizii glutenici și nucleotidele mâncării respective.

Atunci când asocierea mâncare - vin este echilibrată, fără ca un anumit gust să fie dominant, caracteristicile vinului rămân, în principiu, neschimbate.

Reguli generale

    la pește, stridii, melci, crustacee - vinuri albe seci, spumoase ușoare, șampanie brută;

    la antreuri și aperitive - vinuri albe, seci sau demiseci, vinuri roze;

    la carne albă (vițel, miel, porc) și la carne de pasăre - vinuri roșii buchetoase, ușoare, mai puțin pline, vinuri albe seci aurii;

    la carne roșie (ovină, bovină) - vinuri de marcă roșii, pline, generoase și puternice;

    la vânat, aceleași recomandări ca și mai înainte, rezervându-se însă vinurile delicate și elegante pentru vânatul cu pene și vinurile pline, pentru vânatul cu păr;

    la sfârșitul mesei - vin roșu sau vin alb licoros;

    la brânzeturi, după cum urmează:

    la cele fermentate, de consistență moale - vinuri roșii puternice, de mare sevă;

    la cele de consistență semidură, cu pete verzi în interior - vinuri roșii ușoare;

    la brânză de oi - vinuri rozé, albe seci, roșii nesățioase și fructuoase;

    la brânză proaspătă, ca o pastă topită - vinuri albe și roze dulci;

    la desertul zaharat: vinuri spumante, demidulci, vinuri dulci natural.

Deserturile reprezintă un tip de mâncare desprins din prima categorie de mai sus. În mod normal, majoritatea deserturilor sunt dulci și vor fi asociate cu vinuri dulci. Chiar și tartele de lămâie sau rubarba sunt reechilibrate gustativ prin adăugarea de zahăr. De cele mai multe ori, se cere a fi servite cu vinuri mai dulci decât deserturile, deoarece se echilibrează reciproc. Aciditatea va deveni mult mai pronunțată atunci când sunt servite vinuri dulci la desert.

"Daca vinul este mai dulce decât desertul, consumatorul nu va sesiza aciditatea vinului la fel de mult. De cele mai multe ori se crede că dulceața vinului se va asocia foarte bine cu cea a desertului, însă acest lucru este greșit.  Vinul va fi simtit ca fiind mai puțin dulce și mai vioi.” Prof. univ. dr. Dan BOBOC,Președinte Executiv al Asociației Degustătorilor Autorizați din România – ADAR.

    la fructe: vinuri albe dulci, spumante, demidulci;

    la cafea: vinars (distilate, învechite, de tip cognac), rachiu de fructe, lichioruri de marcă;

    dacă la pregătirea unui fel de mâncare s-a folosit vin, se recomandă servirea aceluiași vin la masă.

De reținut

VINURILE ROSE se pot asocia oricărei compoziții gastronomice.             

VINUL SPUMANT se poate servi la o masă de la început până la sfârșit.

VINURILE ROȘII se servesc la temperatura camerei, iar atunci când sunt păstrate în pivnițe se aduc la temperatura de servire cu câteva ore înainte de masă. Vinurile roșii speciale se prezintă până la 22°C. Vinurile albe se servesc întotdeauna reci. Cu cât vinul este mai vechi, mai dulce, mai licoros ori mai spumant, cu atât se servește mai rece.

VINURILE NOI se servesc înaintea celor vechi.

VINUL SEC se servește înaintea celui demisec și dulce.

VINUL ROȘU se servește după vinul alb sec și demisec.

VINURILE VECHI se recomandă iarna, îndeosebi cele roșii.