La rândul său, preotul Costin Butnar, la editura căruia a fost lansată cartea „Colindele Profesorului”, și-a amintit cum arătau serile în care „ceata lui Apan” colinda prin Brașov și a subliniat că este atât de anormală situația de a vorbi despre toate acestea fără a avea posibilitatea de a-i primi pe colindători, urmașii lui Apan, în biserică. El și-a exprimat dorința ca restricțiile să fie doar un impediment trecător și ca, anul viitor pe vremea aceasta, să se repete lansarea de carte alături de toți cei care pot exemplifica prin viu grai colindele adunate în colecția îngrijită de Alexandru Gecse.
„Îmi aduc aminte de o întâlnire cu profesorul în care a stat cred că mai mult de un ceas să ne vorbească despre colindele pre-creștine, pe care nu le numea păgâne, ci pre-creștine, care Îl așteptau pe Hristos, cu specificație foarte clară la această colindă care, ne spunea el, face referire la Potop: Vine Marea cât de mare / Dar de mare, margini n-are! / Dar de lină, țărmuri mână / Dar de tot cine-o adună? / O adun-un bour sur / Cu coarnele de daur. / Da-n cornițe ce ne-aduce? / Ne aduce-un legănuțu, / legănuț de păltinuțu. / Ne aduce-un legănel, / legănel de păltinel. / Dar în el cine-i culcatu? / E Iisus înfășuratu / tot în fașă de mătasă / De la dalba-mpărăteasă! Linu-i lin și iar lin! (...) La editura noastră avem deja mai mult de 15 cărți publicate și a treia carte, publicată în 2014, este tot o carte de colinde, o lucrare de doctorat a d-nei Elena-Rodica Giurgiu din Prejmer, care i-a fost apropiată în tinerețe profesorului Apan (care a predat fizică la liceul din Prejmer - n.red.). Această carte pe care noi am publicat-o în 2014 i se datorează, în mare parte, tot profesorului Apan. Iată că închidem cercul prin această nouă carte frumoasă (Colindele Profesorului - n.red.). Chiar dacă biserica este goală aici, pentru că voi sunteți acasă cu toții, îmi închipuiam cum ar fi fost aici o sută de colindători - tineri, copii cu copii de mână, n-aș spune chiar bunici, dar unii copii cu copii care sunt deja la liceu sau facultate - și cum ar fi răsunat această frumoasă biserică de colindele acestea minunate. Vom face asta, că va trece și această restricție, sperăm cât de curând. Poate facem o promisiune ca la anul, de Crăciun, să retrăim acest moment cu biserica plină. Asta vi-am spus-o pentru că, iată, sunt aici câteva comentarii legate tocmai de amintirea acestei cete de colindători”, a subliniat pr. Costin Butnar, moderatorul lansării de carte și directorul editurii Suflet Transilvan.
În final, părintele protopop Dănuț-Gheorghe Benga a mulțumit autorului cărții și a rostit un scurt cuvânt despre postul și sărbătoarea Nașterii Domnului, în cinstea căreia se cântă frumoasele colinde tradiționale din repertoriul profesorului Ioan Sorin Apan.
„Îi mulțumesc din nou d-lui Alexandru, pentru că ni l-a redat pe profesorul Apan și, pe de altă parte, pentru că ne reîntâlnim sub această formă. Poate că este o provocare: la anul ar fi frumos să ne vedem, de la primii colindători până la ultimii colindători, adică cei care au colindat ultimul an cu d-l Apan. Cred că n-am încăpea aici, în biserică, dar am putea ieși în Piața Sfatului și, cu siguranță, acolo vom încăpea! Cred că ar fi un act de recunoștință pe care să îl dăm magistrului. Acum, că suntem în acest frumos post, care ne pregătește pentru o sărbătoare minunată: această sărbătoare a Crăciunului este, de fapt, darul cel mult-așteptat de omenire, adică venirea lui Mesia aici, pe pământ, luând chip de rob, chip de prunc. Iată, vine blând, smerit, ca să ne facă pe noi fii ai lui Dumnezeu după har! Nu există un act mai frumos decât acesta: Dumnezeu vine sub chipul acesta al blândeții, al purității, al delicateții. Toate formele acestea ni-L arată, de fapt, pe Dumnezeul cel Adevărat. De ce? De dragul de a ne face pe noi fii ai lui Dumnezeu după har. Asta o spunem mereu în rugăciunea Tatăl nostru: să ne înfieze, să devenim fii ai lui Dumnezeu. În rugăciunea Tatăl nostru, Hristos nu a spus Tatăl Meu, ci Tatăl nostru, adică ne-a făcut pe toți frați ai Lui și, de ce nu, cum spune El la Cina cea de Taină, ne vrea pe toți prietenii Lui. Și, atâta timp cât suntem prieteni, prietenul n-are voie să se trădeze unul pe celălalt”, a concluzionat părintele protopop Dănuț-Gheorghe Benga, la finele lansării cărții de colinde ale profesorului Ioan Sorin Apan, după slujba vecerniei premergătoare sărbătorii de Sfântul Nicolae a anului 2020.
Și inginerul, taragostistul și scriitorul Alexandru Gecse a adresat un cuvânt de final, mulțumindu-i protopopului care l-a încurajat să ducă mai departe lucrarea de colindător a profesorului și povestind cum a evoluat MiniSatul prin urmașii lui Apan.
„Aș încheia adresându-vă mulțumiri pentru acest moment care a stârnit în noi atâtea emoții, precum și pentru un moment de acum 8 ani. În 2012, când profesorul Ioan Sorin Apan s-a dus la Cele Sfinte, atunci m-am trezit într-o postură inedită de conducător de grup și, după un spectacol pe care l-am avut la Centrul Cultural Reduta, părintele protopop mi-a spus: Alexandru, te rog, nu lăsa să moară ce a transmis profesorul. Desigur că aceste cuvinte m-au îmbărbătat, m-au motivat să duc mai departe lucrarea profesorului. Într-adevăr, MiniSatul nu mai are aceeași formă pe care o avea în timpul profesorului Apan, dar, iată că suntem o mână de urmași - noi ziceam că suntem minisați, adică membri ai Minisatului -, suntem o mână de urmași ai profesorului și pe fiecare ne-a dus viața în altă direcție: unii au rămas în Brașov, alții la Hărman, la Cluj, la București. Pe mine viața m-a dus în zona Covasnei, unde încerc să fac exact ce ne-a arătat profesorul Apan. Și am acolo trei grupuri: unul instrumental, grupul „Mugurașii”, grupul vocal „Piatra Mare” și grupul de bărbați „Voineștenii” de la Covasna, de care mă ocup cum pot eu, din punct de vedere muzical. Vă mulțumesc încă o dată pentru încurajare și pentru această seară minunată. Vă mulțumesc tuturor celor care ați rupt din timpul d-voastră pentru a ne urmări”, a spus, în final, autorul cărții „Colindele Profesorului”.
Ioan Sorin Apan s-a născut pe 11 mai 1957 în localitatea Târgu Lăpuș, județul Maramureș, până la vârsta de 10 ani petrecându-și copilăria la Baia Mare. În 1968, familia se mută la Brașov, iar tânărul Apan studiază pianul. Apoi, descoperind folclorul vrâncean din satul bunicilor materni, îndrăgește acordeonul și, în timp, devine un virtuoz al acestui instrument. A evoluat la Brașov în ansamblul „Crai Nou” al profesorului Corneliu Vasiliu. A urmat Liceul nr. 1 din Brașov (actualul Colegiu „Andrei Șaguna”), apoi Facultatea de Fizică a Universității din București. În anii de frământări existențiale ai studenției îl abordează pe prof. Anton Dumitriu, filosof și logician, care îi devine mentor. În timpul practicii la Institutul de Fizică Atomică, fizicianul Victor Velculescu îl îndrumă spre mănăstirea Sihăstria, unde îl întâlnește pe părintele Ilie Cleopa și pe alți mari duhovnici ai Ortodoxiei. Prin aceștia și datorită credinței sădite de bunicii maramureșeni și vrânceni, tânărul student regăsește proiectul vechi al Tradiției, cu cele trei repere ontologice - Dumnezeu, cosmosul și omul. Totodată, fizicianul este atras și de unele cursuri de la Filologie, în special de cel de limba ebraică, susținut de poetul Ioan Alexandru care, în anii 80 ai comunismului, mărturisea curajos despre spiritualitatea creștină.
În anul 1981, ca absolvent al Facultății de Fizică, Ioan Sorin Apan alege, la repartiție, postul de profesor în comuna Bogdan-Vodă, de pe Valea Izei. Între anii 1981-1986 este profesor de fizică în Bogdan-Vodă, județul Maramureș, apoi la Liceul din Prejmer, județul Brașov. A împodobit cu picturi sălile de clasă din aceste două școli, iar după 1989 va picta și unele biserici, printre care capela Spitalului de Copii din Brașov. La Prejmer a înființat „Academia Platonică”, în cadrul întâlnirilor acesteia vorbindu-le tinerilor despre Dumnezeu, cu mult curaj, în timpurile lipsite de credință ale comunismului. După 1987, va preda la Liceul „Nicolae Titulescu” din cartierul „Tractorul” și la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din centrul istoric al Brașovului. Între anii 1992-1996 urmează cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. În continuare, predă și religia la colegiile „Nicolae Titulescu” și „Andrei Șaguna” din Brașov.
În 1998, împreună cu d-l Nicolae Purcărea, meșter popular în încrustarea lemnului și fost deținut politic în temnițele comunismului, înființează „MiniSatul Sf. Andrei”, centru de civilizație și spiritualitate românească, oferind liceenilor ateliere de sculptură, pictură de icoane pe sticlă, încondeiat ouă și mult-îndrăgitul atelier de folclor, unde se învățau colindele și alte obiceiuri populare. MiniSatul se distinge, pe lângă multe excursii și evenimente culturale, cu numeroase premii în țară și străinătate. Începând cu 2005, MiniSatul a fost prezent de sărbători și în comunitățile românilor din Franța și Germania. Tinerii erau îmbrăcați în costume țărănești strânse cu trudă și dragoste de profesor din toate zonele etnografice ale României, lăsate apoi drept moștenire flăcăilor și zestre fetelor care au „absolvit” MiniSatul.
Colindele vechi, ceremonialurile folclorice legate de sărbătorile și momentele de peste an - Învierea Domnului, Sânzienele, Cununa Secerișului, Nunta, Sfântul Andrei, Nașterea Domnului, Sfântul Ioan - , recuperate atât din teren, cât și din tratatele de etnologie și folclor, au fost puse în scenă de profesor și interpretate de elevi. În anul 2003, Ioan Sorin Apan publică volumul „Taina Mării Negre - oceanografie și folclor” la Editura Arania, iar în anul 2004, „Taina Cerului - astronomie și folclor” la Editura Orator. În 2006 devine directorul Seminarului Teologic „Dumitru Stăniloae” din Brașov, unde inițiază o secție nouă, de Patrimoniu Cultural, dând posibilitatea ca acolo să studieze și fetele. Trece „sus în naltul Cerului” pe 4 august 2012, lăsând în urmă MiniSatul ca instituție de cultură, dar și ca familie în cadrul căreia se regăsesc mai multe generații de elevi și foști elevi care, devenind părinți, au transmis „darul lui Apan” și copiilor, întemeind noi cete de colindători.
„Îmi doresc ca, împreună cu elevii cu care am colaborat și pe care îi iubesc, să rămânem veșnic colindători!”, este cea din urmă dorință a dascălului, artistului și omului Ioan Sorin Apan.
Ioan Sorin Apan s-a născut pe 11 mai 1957 în localitatea Târgu Lăpuș, județul Maramureș, până la vârsta de 10 ani petrecându-și copilăria la Baia Mare. În 1968, familia se mută la Brașov, iar tânărul Apan studiază pianul. Apoi, descoperind folclorul vrâncean din satul bunicilor materni, îndrăgește acordeonul și, în timp, devine un virtuoz al acestui instrument. A evoluat la Brașov în ansamblul „Crai Nou” al profesorului Corneliu Vasiliu. A urmat Liceul nr. 1 din Brașov (actualul Colegiu „Andrei Șaguna”), apoi Facultatea de Fizică a Universității din București. În anii de frământări existențiale ai studenției îl abordează pe prof. Anton Dumitriu, filosof și logician, care îi devine mentor. În timpul practicii la Institutul de Fizică Atomică, fizicianul Victor Velculescu îl îndrumă spre mănăstirea Sihăstria, unde îl întâlnește pe părintele Ilie Cleopa și pe alți mari duhovnici ai Ortodoxiei. Prin aceștia și datorită credinței sădite de bunicii maramureșeni și vrânceni, tânărul student regăsește proiectul vechi al Tradiției, cu cele trei repere ontologice - Dumnezeu, cosmosul și omul. Totodată, fizicianul este atras și de unele cursuri de la Filologie, în special de cel de limba ebraică, susținut de poetul Ioan Alexandru care, în anii 80 ai comunismului, mărturisea curajos despre spiritualitatea creștină.
În anul 1981, ca absolvent al Facultății de Fizică, Ioan Sorin Apan alege, la repartiție, postul de profesor în comuna Bogdan-Vodă, de pe Valea Izei. Între anii 1981-1986 este profesor de fizică în Bogdan-Vodă, județul Maramureș, apoi la Liceul din Prejmer, județul Brașov. A împodobit cu picturi sălile de clasă din aceste două școli, iar după 1989 va picta și unele biserici, printre care capela Spitalului de Copii din Brașov. La Prejmer a înființat „Academia Platonică”, în cadrul întâlnirilor acesteia vorbindu-le tinerilor despre Dumnezeu, cu mult curaj, în timpurile lipsite de credință ale comunismului. După 1987, va preda la Liceul „Nicolae Titulescu” din cartierul „Tractorul” și la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din centrul istoric al Brașovului. Între anii 1992-1996 urmează cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. În continuare, predă și religia la colegiile „Nicolae Titulescu” și „Andrei Șaguna” din Brașov.
În 1998, împreună cu d-l Nicolae Purcărea, meșter popular în încrustarea lemnului și fost deținut politic în temnițele comunismului, înființează „MiniSatul Sf. Andrei”, centru de civilizație și spiritualitate românească, oferind liceenilor ateliere de sculptură, pictură de icoane pe sticlă, încondeiat ouă și mult-îndrăgitul atelier de folclor, unde se învățau colindele și alte obiceiuri populare. MiniSatul se distinge, pe lângă multe excursii și evenimente culturale, cu numeroase premii în țară și străinătate. Începând cu 2005, MiniSatul a fost prezent de sărbători și în comunitățile românilor din Franța și Germania. Tinerii erau îmbrăcați în costume țărănești strânse cu trudă și dragoste de profesor din toate zonele etnografice ale României, lăsate apoi drept moștenire flăcăilor și zestre fetelor care au „absolvit” MiniSatul.
Colindele vechi, ceremonialurile folclorice legate de sărbătorile și momentele de peste an - Învierea Domnului, Sânzienele, Cununa Secerișului, Nunta, Sfântul Andrei, Nașterea Domnului, Sfântul Ioan - , recuperate atât din teren, cât și din tratatele de etnologie și folclor, au fost puse în scenă de profesor și interpretate de elevi. În anul 2003, Ioan Sorin Apan publică volumul „Taina Mării Negre - oceanografie și folclor” la Editura Arania, iar în anul 2004, „Taina Cerului - astronomie și folclor” la Editura Orator. În 2006 devine directorul Seminarului Teologic Liceal „Dumitru Stăniloae” din Brașov, unde inițiază o secție nouă, de Patrimoniu Cultural, dând posibilitatea ca acolo să studieze și fetele. Trece „sus în naltul Cerului” pe 4 august 2012, lăsând în urmă MiniSatul ca instituție de cultură, dar și ca familie în cadrul căreia se regăsesc mai multe generații de elevi și foști elevi care, devenind părinți, au transmis „darul lui Apan” și copiilor, întemeind noi cete de colindători.
„Îmi doresc ca, împreună cu elevii cu care am colaborat și pe care îi iubesc, să rămânem veșnic colindători!”, este cea din urmă dorință a dascălului, artistului și omului Ioan Sorin Apan.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (0)