Într-un text publicat pe blogul său, jurnalista Sorina Matei acuză actiunile SRI și ale directorului său, Eduard Hellvig, la momentul violențelor de la protestul din 10 august, comparându-le cu un  „pumn de fier în mănușă de catifea”.  În țara lui Hellvig, democrația se face cu bordura și cu cataroiul aruncate special pentru sfârtecarea cutiilor craniene ale oamenilor, spune Sorina Matei, arătând că, astăzi, votul,  alegerile sau free speech-ul, pietre de temelie ale democrației, nu mai există.

În țara directorului Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig, exact așa arată democrația. Un vlăjgan huligan dezbrăcat oricum până la brâu doar ca să defileze cu bicepșii și pectoralii în mulțime, își dă chiloții jos noaptea, în mijlocul bulevardului, își întinde atotputernic și victorios mâinile în văzduh, ca și cum ar fi cucerit în sfârșit lumea, își dă la o parte de pe gură tricoul cu care își acoperise tot chipul puțin mai devreme doar ca să săvârșească infracțiuni, cât să țipe, cât să se audă mai bine, cât să urle și mai tare și să-njure cât îl țin plămânii legea și autoritatea și să-l audă chiar tot Bucureștiul, capitala țării, pentru ca la final să își expună triumfător și falnic organul anatomic în fața organului de aplicare al legii. The new rule of law, varianta Sistem, 2.0. Organ, cum ar veni, contra organ. Pulan versus pulan. Depinde care-i sistemul de referință, depinde la ce anume te raportezi. La lege sau la organul genital, denumit în popor și mădular.

De vlăjganul care devastează nu te poți apropia pentru că sunt vreo alți trei lângă el de aceeași factură, cu fețe acoperite, pregătiți să-ți dea imediat în cap sau să-ți dea foc. Pentru că în țara lui Hellvig, democrația se face cu bordura și cu cataroiul aruncate special pentru sfârtecarea cutiilor craniene ale oamenilor. În țara lui Hellvig democrația se udă și îngrașă cu sticle pline cu fecale, se prăjește la foc, prin incendii pe bulevarde și străzi, în țara lui Hellvig democrația se propagă, se plivește, se hrănește și se stăpânește cu mădularul, iar puterile executive se jefuiesc, se sustrag prin forță. Se iau cu japca practic. Dacă încerci să aplici legea, să îți faci meseria, și să respecți rațional până la urmă niște principii elementare și democratice, îți iei un gard din fier între dinți și zeci de pumni și de picioare în cap de nu te vezi. Apoi râd de tine bălos că de ce n-ai ieșit din spital între patru scânduri.

De vot, de sufragiu, de alegeri, de free speech, de vorbele lui Rațiu- "voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”- spuse care pentru acești analfabeți ai vremurilor noastre sunt frumoase doar cât le recită ca papagalii la televizor, cât să pară ei culți în cap, niciodată puse în practică, de pietrele de temelie ale democrației, aceștia n-au auzit. N-o fi democrația pefectă, dar e cu siguranță perfectibilă, alt sistem mai aproape de opțiunea directă a cetățeanului nu s-a inventat. Însă nu, lor le plac doar cărămizile, bucățile de asfalt, pietroaiele, bordurile în mufă și boxul aplicat pe bătrâni. Chestiune de educație și de gust până la urmă, depinde de cum ai fost educat, depinde cum ești așezat în tine ca om, ești o persoană cu minte limpede sau ești primat. Nu ești de acord cu ei? Ia-ți un box, bordură, gard din fier în față, dă-te dracu’!

Fix cum îi plăcea lui Hellvig să se-mpăuneze singur prin vuvuzele de joasă factură, acest "pumn de fier în mănușă de catifea” al SRI. Sunt aceiași vizeri, slugoi transpartinici ai tuturor corupților pe care i-au găsit în cale și care nu doar că l-au copiat pe Napoleon dar l-au împachetat pe directorul SRI citând cuvânt cu cuvânt și din Dimitry Olegovich Rogozin, fostul vicepremier rus responsabil cu industria militară de apărare: „Politica Rusiei trebuie să fie politica unui pumn de fier în mănușă de catifea. Trebuie să transforme inamicii în parteneri, partenerii în neutrii și neutrii în aliați și, imediat, prieteni”. Au programat și pregătit o violență fără precedent, au îmbrăcat-o frumos, totul într-altă mănușă din catifea, o poleială de fraierit credulii și naivii: diaspora. Practic, doar dacă gândești altfel sau te disociezi de asemenea specimene, nici nu mai ai voie să trăiești. Pentru că dacă nu ești de acord cu ce săvârșesc ei, cu ilegalitățile lor, trebuie să mori. 

Textul integral poate fi citit AICI.